Dicționar de sinonime
Sinonime cuviință
Cuvântul „cuviință” are următoarele sinonime:
cuviință ( substantiv )
- decență
- politeță
- respect
- urbanitate
Alte sinonime:
- cădenie
- cădință
- politețe
- reverență
- urbanism
- curtoazie
Sinonime Apropiate
- decență - politețe, bună-cuviință, respect, considerație
- indecență - necuviință, nerușinare
- licență - brevet, patentă, autorizație, permis, necuviință, vulgaritate, indecență
- nerușinare - necuviință, impertinență, obrăznicie, nesimțire, insolență, neobrăzare, indecență, vulgaritate
- bună-cuviință - politețe, decență, maniere
- prestigios - important, reputat, faimos, respectat, însemnat
- pudoare - decență, sfială, reticență, rezerve, inocență
- golănie - mojicie, necuviință, obrăznicie, măgărie
- impolitețe - necuviință, mitocănie, obrăznicie
- mahalagism - bârfeală, clevetire, defăimare, calomnie, mitocănie, mojicie, necuviință, vulgaritate, grosolănie
- măgărie - neghiobie, prostie, necuviință, obrăznicie, impertinență
- măscară - necuviință, trivialitate, obscuritate, grosolănie
- nepoliticos - ireverențios, nerespectuos, mitocan
- nesimțire - leșin, colaps, nerușinare, insolență, obrăznicie, impertinență, necuviință, nepăsare, indiferență
- nesocotit - nechibzuit, necugetat, imprudent, nesăbuit, irațional, neprevăzător, disprețuit, desconsiderat, nerespectat
Dex cuviință
- cuviință 1 Ceea ce i se cuvine cuiva cuvenire (1). 2 Ceea ce îi revine de drept cuiva cuvenire (2). 3 Purtare bună, cuviincioasă, politicoasă. 4-5 (, ) Cu (sau de, rar în) ~ (Care este) cum se cuvine (4). 6-7 (; ; ) Fără (sau peste) ~ (Care este) nepotrivit. 8 A fi de ~ța cuiva A se cere (ceva) de la cineva. 9 De ~ Necesar. 10 Cele de ~ Cele necesare. 11 Ceea ce este conform cu... 12 După ~ță... Conform cu... 13 Privință. 14 Vredncie. 15 Motivație. 16 Măreție. 17 Asemănare. 18 Conveniență. 19 Ceea ce trebuie.
- CUVIÍNȚĂ, cuviințe, Regulă de bună conduită, atitudine sau purtare cuviincioasă; politețe, decență. ◊ După cuviință = așa cum trebuie. ◊ A găsi (sau a crede, a socoti) de cuviință = a găsi, a crede etc. că e bine, potrivit. Cele de cuviință = cele trebuincioase, cele ce se cuvin. – convenientia.