Dicționar de sinonime
Sinonime nesimțire
Cuvântul „nesimțire” are următoarele sinonime:
nesimțire ( substantiv )
- leșin, colaps
- nerușinare, insolență, obrăznicie, impertinență, necuviință
- nepăsare, indiferență, insensibilitate
Alte sinonime:
- nesensibilitate
- nesimțibilitate
- inconștiență
- lipotimie
- leșinătură
Sinonime Apropiate
- nerușinare - necuviință, impertinență, obrăznicie, nesimțire, insolență, neobrăzare, indecență, vulgaritate
- obrăznicie - impertinență, necuviință, sfidare, aroganță, insolență, neobrăzare, prezumție, nerușinare, îndrăzneală
- indiferență - nepăsare, apatie, tembelism, pasivitate, insensibilitate
- insensibilitate - indiferență, nesimțire
- insolență - tupeu, obrăznicie, nerușinare, ireverență
- măgărie - neghiobie, prostie, necuviință, obrăznicie, impertinență
- nepăsare - indiferență, delăsare, pasivitate, dezinteres, lenevie, inerție, nesimțire, tembelism, indolență
- apatie - nepăsare, indiferență, insensibilitate, detașare
- golănie - mojicie, necuviință, obrăznicie, măgărie
- flegmă - expectorație, scuipat, salivă, indiferență, răceală, pasivitate, nepăsare, indolență
- impolitețe - necuviință, mitocănie, obrăznicie
- indecență - necuviință, nerușinare
- neglijență - nepăsare, indolență, delăsare, apatie, indiferență, neîngrijire, dezordine, incurie
- sfârșeală - oboseală, epuizare, extenuare, leșin
- țâfnă - ifos, alintare, arțag, apucături, aroganță, obrăznicie
Dex nesimțire
- nesimțire 1 Lipsă de bun-simț, de delicatețe, de bună creștere nesimțibilitate (2). 2 Faptă, atitudine care denotă lipsă de delicatețe, de bună creștere. 3 Indiferență. 4 Lipsă de sensibilitate. 5 ( a fi în ~, a cădea în ~) Stare de inconștiență leșin.
- NESIMȚÍRE 1. Pierdere a cunoștinței; leșin. 2. Lipsă de bun-simț; purtare a celui nesimțit2 (1). 3. Indiferență, răceală; lipsă de sensibilitate. – ne- + simțire.
- NESIMȚÍRE 1. Pierdere a cunoștinței; leșin. 2. Lipsă de bun-simț: purtare a celui nesimțit2 (1). 3. Indiferență, răceală; lipsă de sensibilitate. – Ne- + simțire.
- NESIMȚÍRE 1. (Construit mai ales cu verbele «a fi», «a rămîne», «a cădea» etc. și precedat de «în») Pierdere a cunoștinței, lipsă de cunoștință de sine; leșin. Și-n nesimțire cade pe-a jilțului său spată. EMINESCU, O. I 95. 2. Lipsă de bun-simț; purtare a celui nesimțit.
- NESIMȚÍRE f. 1) Lipsă de bun-simț; nerușinare. 2) Stare de inconștiență; pierdere a cunoștinței; leșin. ◊ A cădea în ~ a-și pierde cunoștința; a leșina. /ne- + simțire
- nesimțire f. lipsă de simțire.
- nesimțíre f. Insensibilitate, lipsă de simțire. Apatie, indiferență, indolență. Impasibilitate.
- NESIMȚÍRE s. 1. insensibilitate, nesensibilitate, (înv.) nesimțibilitate. (~ la injecții.) 2. v. leșin.
- NESIMȚIRE 1. insensibilitate, nesensibilitate, nesimțibilitate. (~ la injecții.) 2. inconștiență, leșin, lipotimie, (rar) leșinătură. (Se află încă în stare de ~.)
- Nesimțire ≠ sensibilitate
Antonime nesimțire
- Nesimțire ≠ sensibilitate