Dicționar de sinonime
Sinonime căciular
Cuvântul „căciular” are următoarele sinonime:
căciular ( substantiv )
- dorobanț
- ostaș
- curcan
Sinonime Apropiate
- daraban - dorobanț, ostaș
- factor - cauză, mobil, condiție, determinant, poștaș
- milităresc - cazon, militar, ostășesc, marțial
- catapeteasmă - iconostas, tâmplă, fruntar
- cavaler - nobil, aristocrat, călăreț, călăraș, cavalerist, ostaș, luptător, călăreț, holtei
- cazon - militar, milităresc, ostășesc, soldățesc, aspru, rigid
- centurion - ostaș, sutaș
- curier - mesager, ștafetă, olac, factor, poștaș
- armată - oaste, oștire, armie, trupe, militărie, ostășie, cătănie, ceată, grup
- militar - ostaș, soldat, leat, cătană, luptător, cazon, ostășesc
- veteran - ostaș, bătrân, militant vechi, vârstnic, bătrân
Dex căciular
- căciulár 1 Persoană care face căciuli (1). 2 Infanterist din armata română care purta, la costumul de paradă, o căciulă îndoită la vârf și împodobită cu pană de curcan dorobanț.
- CĂCIULÁR, căciulari, 1. Meseriaș care lucrează căciuli. 2. Infanterist în vechea armată română care purta o căciulă împodobită cu o pană de curcan; dorobanț. – Căciulă + -ar.
- CĂCIULÁR, căciulari, 1. Meseriaș care lucrează căciuli. 2. Infanterist în vechea armată română. – Căciulă + -ar.
- CĂCIULÁR, căciulari, 1. Meseriaș care lucrează căciuli. 2. Om care poartă căciulă. Răsări... unul cu căciulă ponosită repezită pe ceafă... – Unde te vîri, mă grozavule?... Căciularul se opri cu mirare. PAS, L. I 256. 3. (Învechit) Infanterist în vechea armată romînă. Era bun camarad Panciuc: cu el nu li se ura căciularilor niciodată. SADOVEANU, O. VI 76. Toți dorobanți, toți căciulari, Romîni de viță veche. ALECSANDRI, P. A. 204.
- CĂCIULÁR, căciulari, 1. Meseriaș care lucrează căciuli. 2. Infanterist în vechea armată română. – Din căciulă + -ar.
- CĂCIULÁR ~i m. Meșter care coase căciuli. /caciulă + suf. ~ar
- căciular m. 1. care face sau vinde căciuli; 2. dorobanț cu căciulă înaltă: toți dorobanți, toți căciulari, Români de viță veche AL.
- căcĭulár m. (d. căcĭulă). Acela care face saŭ vinde căcĭulĭ. Fam. Dorobanț (în a căruĭ uniformă e caracteristică căcĭula). Trans. June (arcaș). V. cojocar, opincar.
- CĂCIULÁR s. v. dorobanț.
- CĂCIULAR curcan, dorobanț. (~ în vechea armată română.)