Dicționar de sinonime
Sinonime căpătuială
Cuvântul „căpătuială” are următoarele sinonime:
căpătuială ( substantiv )
- parvenire
- îmbogățire
- pricopseală
Alte sinonime:
- căsătorie
- căpătuire
- chiverniseală
- chivernisire
- înavuțire
- pricopsire
- rost
- situație
- stare
- avere
- partidă
Sinonime Apropiate
- chiverniseală - căpătuială, îmbogățire, parvenire, pricopseală, gospodărire, administrare, cârmuire, conducere
- scofală - pricopseală, avantaj, folos, câștig
- cultură - instrucție, învățătură, studii, cunoștințe, carte, pricopseală, lucrare, creștere, producere
Dex căpătuială
- căpătuiálă 1-2 Realizare a unui rost (sau a unei situații materiale) căpătuire (1), căpătuit1. 3 Îmbogățire. 4 Parvenire. 5 Avere.
- CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, Faptul de a (se) căpătui; îmbogățire, parvenire; căpătuire; rost, stare, avere. – Căpătui + -eală.
- CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, (Azi peiorativ) Faptul de a se căpătui; îmbogățire (prin mijloace condamnabile); rost, stare, avere. Om cu căpătuială = om însurat, cu rostul lui. Ironim e neînsurat... Un vornic trebuie să fie om cu căpătuială. CAMILAR, T. 74.
- CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, (Azi ) Faptul de a (se) căpătui; îmbogățire, parvenire; rost, stare, avere.
- căpătuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a se căpătui. Procopseală. Guvern de căpătuĭală, guvern care caută să-șĭ îmbogățească partizaniĭ orĭ-cum.
- căpătueală f. 1. fapta de a (se) căpătui; 2. procopseală.
- căpătuială
- căpătuială, -ieli.
- CĂPĂTUIÁLĂ s. v. căsătorie.
- CĂPĂTUIÁLĂ s. v. îmbogățire.
Sinonimul cuvântului căpătuială