Sinonime cărunt

Cuvântul „cărunt” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• nins - cărunt, sur, albit
• încărunți - a albi, a cărunți
• lenjerie - rufărie, rufe, albituri
• mărunțiș - albitură, caracudă, baboiaș, plevușcă, monete (mici), amănunt, detaliu, fleac, bagatelă
• albi - a înălbi, a încărunți
• caracudă - albitură, plevușcă, mărunțiș

Dex cărunt

• cărúnt, ~ă 1 ( păr, barbă, mustață) Care a început să albească , albit. 2 ( oameni) Care are fire de păr alb. 3 (; poetic) Bătrân. 4 (; poetic) Vechi. 5 Rasă de câine (cu părul cenușiu).
• CĂRÚNT, -Ă, cărunți, -te, (Despre păr, barbă, mustață) Care a început să albească; alb, albit. ♦ (Despre oameni) Care are fire de păr alb. – canutus.
• CĂRUNT, -Ă, cărunți, -te, (Despre păr, barbă, mustăți) Care a început să albească din cauza bătrîneții, jumătate alb, albit. Și-a mîngîiat mustățile lungi, cărunte, și a rîs. SADOVEANU, M. C. 55. Lupu Chirițoiu, cel mai bătrîn dintre toți, cu pletele crescute pînă pe umeri și cărunte ca un fuior de cînepă melițată. REBREANU, R. I 131. Clipind din genele cărunte, începe-a povesti moșneagul. GOGA, P. 24. Și ochii pașei mari s-aprind; Cărunta-i barbă netezind Stă mut, de suflet gol. COȘBUC, P. I 109. ◊ (Despre persoane) Care are fire albe în păr, în barbă sau în mustăți. Cărunt eu?... Știi că te găsesc nostim? ALECSANDRI, T. I 398. ◊ (Despre munți, stînci) Cenușiu. Visînd cu doina tristă a voinicului de munte, Visul apelor adînce și a stîncelor cărunte. EMINESCU, O. I 35. Iată zîna munților, Munților cărunților. ALECSANDRI, P. I 95.
• CĂRÚNT, -Ă, cărunți, -te (Despre păr, barbă, mustață) Care a început să albească, albit. ♦ (Despre oameni) Care are (fire de) păr alb. – canutus.

Sinonimul cuvântului cărunt

Testează-te!