Dicționar de sinonime
Sinonime dărăpăna
Cuvântul „dărăpăna” are următoarele sinonime:
dărăpăna ( verb )
- a se ruina
- a se surpa
Alte sinonime:
- ruina
- a [se] dărâma
- a [se] nărui
- a [se] prăbuși
- a [se] prăvăli
- a [se] risipi
- a [se] surpa
- a [se] hâi
- a [se] hurui
- a [se] îmburda
- a [se] sodomi
- a [se] ului
- a [se] prăpădi
- a [se] degrada
- a [se] măcina
- a [se] părăgini
- a [se] ruina
- a [se] strica
- a [se] părădui
- a [se] dorovăi
- a se distruge
- a se strica
- a se hodorogi
- a dărâma
- a nărui
- a prăbuși
- a prăvăli
- a risipi
- a surpa
- a hâi
- a hurui
- a îmburda
- a sodomi
- a ului
- a prăpădi
Sinonime Apropiate
- părădui - a ruina, a nimici, a pierde, a degrada, a dărăpăna
- părăgini - a se dărăpăna, a se ruina, a se părădui, a se degrada
- părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
- părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
- dărâmătură - surpătură, ruină, șandrama
- dărăpănătură - șandrama, ruină
- degrada - a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a altera, a declanșa, a degenera, a decădea, a dărăpăna
- săpa - a excava, a prăși, a eroda, a roade, a măcina, a ruina, a grava, a sculpta, a submina
- șandrama - baracă, magherniță, colibă, dărăpănătură
- faliment - crah, bancrută, mofluzie, ruină, eșec
- falimentar - insolvabil, ruinat, distrus, compromis, ineficace, ruinător, degradant
- falit - insolvabil, mofluz, scăpătat, ruinat
- groapă - scobitură, adâncitură, bortă, mormânt, râpă, surpătură, scufundătură
- hernie - boșorogeală, vătămătură, hâitură, surpătură
- hodorogi - a flecări, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui, a se uza, a se șubrezi, a se hrentui
Dex dărăpăna
- dărăpăná 1 (La persoana 3) A se ruina. 2 A se nărui. 3 A-și smulge părul (de jale, de desperare).
- DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, I. 1. (La 3) A se ruina, a se distruge; a se nărui, a se surpa. 2. A-și smulge părul (de jale, de desperare). – Din drapam „a pieptăna”, „a zgâria”.
- DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, I. 1. (La 3) A se ruina, a se distruge; a se nărui, a se surpa. 2. A-și smulge părul (de jale, de desperare). – Probabil din *derapinare.
- DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, I. 1. (Mai ales despre construcții) A se ruina, a se distruge, a se strica, a se prăpădi; a se nărui, a se surpa, a se prăbuși. Vechea mînăstire s-a dărăpănat. VLAHUȚĂ, O. A. II 151. ◊ În zadar se mai cercară unii din boierii pribegi... să-i dărapene cu armele domnia. ODOBESCU, S. A. 125. 2. (Regional; cu privire la păr) A-și smulge părul (de desperare, de jale). Intra-n casă suspinînd, Ieșea afară tot plîngînd, Păr bătrîn dărăpănînd. ȘEZ. VII 57. Cînd la țeapă se uita, Păr din cap dărăpăna Și cu jale tot zicea. TEODORESCU, P. P. 536.
- A SE DĂRĂPĂNÁ pers.3 se dărápănă intranz. pop. (despre construcții) A se preface în ruine; a se ruina; a se dărâma; a se distruge. /<lat. derapinare
- dărăpănà v. a sdrobi, a prăpădi: alții să-i dărăpene cu armele domnia OD. .
- drăpăna dărăpăna