Dicționar de sinonime

Sinonime dărăpăna

Cuvântul „dărăpăna” are următoarele sinonime:

dărăpăna ( verb )
  • a se ruina
  • a se surpa
Alte sinonime:
  • ruina
  • a [se] dărâma
  • a [se] nărui
  • a [se] prăbuși
  • a [se] prăvăli
  • a [se] risipi
  • a [se] surpa
  • a [se] hâi
  • a [se] hurui
  • a [se] îmburda
  • a [se] sodomi
  • a [se] ului
  • a [se] prăpădi
  • a [se] degrada
  • a [se] măcina
  • a [se] părăgini
  • a [se] ruina
  • a [se] strica
  • a [se] părădui
  • a [se] dorovăi
  • a se distruge
  • a se strica
  • a se hodorogi
  • a dărâma
  • a nărui
  • a prăbuși
  • a prăvăli
  • a risipi
  • a surpa
  • a hâi
  • a hurui
  • a îmburda
  • a sodomi
  • a ului
  • a prăpădi


Sinonime Apropiate

  • părădui - a ruina, a nimici, a pierde, a degrada, a dărăpăna
  • părăgini - a se dărăpăna, a se ruina, a se părădui, a se degrada
  • părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
  • părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
  • dărâmătură - surpătură, ruină, șandrama
  • dărăpănătură - șandrama, ruină
  • degrada - a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a altera, a declanșa, a degenera, a decădea, a dărăpăna
  • săpa - a excava, a prăși, a eroda, a roade, a măcina, a ruina, a grava, a sculpta, a submina
  • șandrama - baracă, magherniță, colibă, dărăpănătură
  • faliment - crah, bancrută, mofluzie, ruină, eșec
  • falimentar - insolvabil, ruinat, distrus, compromis, ineficace, ruinător, degradant
  • falit - insolvabil, mofluz, scăpătat, ruinat
  • groapă - scobitură, adâncitură, bortă, mormânt, râpă, surpătură, scufundătură
  • hernie - boșorogeală, vătămătură, hâitură, surpătură
  • hodorogi - a flecări, a se strica, a se dărăpăna, a se hârbui, a se uza, a se șubrezi, a se hrentui

Dex dărăpăna

  • dărăpăná 1 (La persoana 3) A se ruina. 2 A se nărui. 3 A-și smulge părul (de jale, de desperare).
  • DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, I. 1. (La 3) A se ruina, a se distruge; a se nărui, a se surpa. 2. A-și smulge părul (de jale, de desperare). – Din drapam „a pieptăna”, „a zgâria”.
  • DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, I. 1. (La 3) A se ruina, a se distruge; a se nărui, a se surpa. 2. A-și smulge părul (de jale, de desperare). – Probabil din *derapinare.
  • DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, I. 1. (Mai ales despre construcții) A se ruina, a se distruge, a se strica, a se prăpădi; a se nărui, a se surpa, a se prăbuși. Vechea mînăstire s-a dărăpănat. VLAHUȚĂ, O. A. II 151. ◊ În zadar se mai cercară unii din boierii pribegi... să-i dărapene cu armele domnia. ODOBESCU, S. A. 125. 2. (Regional; cu privire la păr) A-și smulge părul (de desperare, de jale). Intra-n casă suspinînd, Ieșea afară tot plîngînd, Păr bătrîn dărăpănînd. ȘEZ. VII 57. Cînd la țeapă se uita, Păr din cap dărăpăna Și cu jale tot zicea. TEODORESCU, P. P. 536.
  • A SE DĂRĂPĂNÁ pers.3 se dărápănă intranz. pop. (despre construcții) A se preface în ruine; a se ruina; a se dărâma; a se distruge. /<lat. derapinare
  • dărăpănà v. a sdrobi, a prăpădi: alții să-i dărăpene cu armele domnia OD. .
  • drăpăna dărăpăna


Sinonimul cuvântului dărăpăna

Sinonimul cuvântului dărăpăna


Testează-te!