Dicționar de sinonime
Sinonime părădui
Cuvântul „părădui” are următoarele sinonime:
părădui ( verb )
- a ruina
- a nimici
- a pierde
- a degrada
- a dărăpăna
Alte sinonime:
- arunca
- azvârli
- cheltui
- dărăpăna
- degrada
- irosi
- împrăștia
- măcina
- părăgini
- prăpădi
- risipi
- ruina
- strica
- zvârli
- a arunca
- a azvârli
- a cheltui
- a deveni șubred
- a distruge averi
- a face să se părăduiască
- a fi folosit în mod nechibzuit
- a fi gata să se dărâme
- a irosi
- a împrăștia
- a măcina
- a risipi
- a zvârli
- a părăgini
- a prăpădi
- a strica
- a șubrezi
Sinonime Apropiate
- părăgini - a se dărăpăna, a se ruina, a se părădui, a se degrada
- părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
- măcina - a râșni, a fărâmița, a sfărma, a pulveriza, a strivi, a ruina, a distruge, a degrada, a nimici
- degrada - a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a altera, a declanșa, a degenera, a decădea, a dărăpăna
- părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
- falimentar - insolvabil, ruinat, distrus, compromis, ineficace, ruinător, degradant
- irosi - a risipi, a prăpădi, a cheltui, a face praf, a părădui, a stinge, a nimici, a împrăștia
- imund - murdar, jegos, impur, dezgustător, degradat, ruinat, oribil
- dărăpăna - a se ruina, a se surpa
- dărăpănătură - șandrama, ruină
- decăzut - corupt, stricat, imoral, degradat, declasat, ruinat
- depreciere - degradare, devalorizare, subminare, scădere, pierdere
- distructiv - nimicitor, distrugător, ruinător
- devasta - a distruge, a nimici, a ruina, a pustii, a jefui, a prăda
- distrugător - nimicitor, devastator, dezastruos, pustiitor, ruinător
Dex părădui
- părădui1 1 ( imobile, mobilă) A se dărăpăna. 2 A face de neutilizat a spurca. 3 ( averi) A consuma fără socoteală, până la epuizare a irosi, a risipi. 4 A fura.
- părădui2 A merge la paradă.
- PĂRĂDUÍ, părăduiesc, IV. ( și ) 1. (Despre construcții, mobile etc.) A se dărăpăna, a se degrada, a se strica, a se ruina. 2. A risipi, a irosi, a distruge bani, averi etc. –
- PĂRĂDUÍ, părăduiesc, IV. (Regional despre bunuri) A risipi, a prăpădi, a distruge. Avusese o oarecare stare, dar o părăduise cu beția. SADOVEANU, la CADE. ◊ Să nu se părăduiască un fir de orez ori un strop de untdelemn. SADOVEANU, Z. C. 215. Moștenitorii împărțiseră și vînduseră... Astfel se părăduise tot. C. PETRESCU, Î. II 127. ◊ Era o adevărată furie de a părădui vremea cît mai iute. VLAHUȚĂ, la TDRG.
- A SE PĂRĂDUÍ pers. 3 se ~iéște intranz. reg. fam. 1) (bunuri materiale) A fi folosit în mod nechibzuit; a se irosi; a se risipi. 2) (despre clădiri, construcții) A fi gata să se dărâme; a deveni șubred; a se șubrezi; a se dărăpăna; a se părăgini. /Orig. nec.
- A PĂRĂDUÍ ~iésc tranz. reg., fam. A face să se părăduiască. /Orig. nec.
- părăduì v. Mold. a risipi: să părăduiască în câțiva ani moștenirea. .
- părăduĭésc v. tr. (ung. Cp. cu tămăduĭesc). Est. Risipesc, stric, consum fără folos: a părădui averea.
- părădui ( 1 și 3 părăduiesc, părăduiască)
- părăduesc, -uiască 3 , -uiam 1