Dicționar de sinonime

Sinonime părădui

Cuvântul „părădui” are următoarele sinonime:

părădui ( verb )
  • a ruina
  • a nimici
  • a pierde
  • a degrada
  • a dărăpăna
Alte sinonime:
  • arunca
  • azvârli
  • cheltui
  • dărăpăna
  • degrada
  • irosi
  • împrăștia
  • măcina
  • părăgini
  • prăpădi
  • risipi
  • ruina
  • strica
  • zvârli
  • a arunca
  • a azvârli
  • a cheltui
  • a deveni șubred
  • a distruge averi
  • a face să se părăduiască
  • a fi folosit în mod nechibzuit
  • a fi gata să se dărâme
  • a irosi
  • a împrăștia
  • a măcina
  • a risipi
  • a zvârli
  • a părăgini
  • a prăpădi
  • a strica
  • a șubrezi


Sinonime Apropiate

  • părăgini - a se dărăpăna, a se ruina, a se părădui, a se degrada
  • părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
  • măcina - a râșni, a fărâmița, a sfărma, a pulveriza, a strivi, a ruina, a distruge, a degrada, a nimici
  • degrada - a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a altera, a declanșa, a degenera, a decădea, a dărăpăna
  • părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
  • falimentar - insolvabil, ruinat, distrus, compromis, ineficace, ruinător, degradant
  • irosi - a risipi, a prăpădi, a cheltui, a face praf, a părădui, a stinge, a nimici, a împrăștia
  • imund - murdar, jegos, impur, dezgustător, degradat, ruinat, oribil
  • dărăpăna - a se ruina, a se surpa
  • dărăpănătură - șandrama, ruină
  • decăzut - corupt, stricat, imoral, degradat, declasat, ruinat
  • depreciere - degradare, devalorizare, subminare, scădere, pierdere
  • distructiv - nimicitor, distrugător, ruinător
  • devasta - a distruge, a nimici, a ruina, a pustii, a jefui, a prăda
  • distrugător - nimicitor, devastator, dezastruos, pustiitor, ruinător

Dex părădui

  • părădui1 1 ( imobile, mobilă) A se dărăpăna. 2 A face de neutilizat a spurca. 3 ( averi) A consuma fără socoteală, până la epuizare a irosi, a risipi. 4 A fura.
  • părădui2 A merge la paradă.
  • PĂRĂDUÍ, părăduiesc, IV. ( și ) 1. (Despre construcții, mobile etc.) A se dărăpăna, a se degrada, a se strica, a se ruina. 2. A risipi, a irosi, a distruge bani, averi etc. –
  • PĂRĂDUÍ, părăduiesc, IV. (Regional despre bunuri) A risipi, a prăpădi, a distruge. Avusese o oarecare stare, dar o părăduise cu beția. SADOVEANU, la CADE. ◊ Să nu se părăduiască un fir de orez ori un strop de untdelemn. SADOVEANU, Z. C. 215. Moștenitorii împărțiseră și vînduseră... Astfel se părăduise tot. C. PETRESCU, Î. II 127. ◊ Era o adevărată furie de a părădui vremea cît mai iute. VLAHUȚĂ, la TDRG.
  • A SE PĂRĂDUÍ pers. 3 se ~iéște intranz. reg. fam. 1) (bunuri materiale) A fi folosit în mod nechibzuit; a se irosi; a se risipi. 2) (despre clădiri, construcții) A fi gata să se dărâme; a deveni șubred; a se șubrezi; a se dărăpăna; a se părăgini. /Orig. nec.
  • A PĂRĂDUÍ ~iésc tranz. reg., fam. A face să se părăduiască. /Orig. nec.
  • părăduì v. Mold. a risipi: să părăduiască în câțiva ani moștenirea. .
  • părăduĭésc v. tr. (ung. Cp. cu tămăduĭesc). Est. Risipesc, stric, consum fără folos: a părădui averea.
  • părădui ( 1 și 3 părăduiesc, părăduiască)
  • părăduesc, -uiască 3 , -uiam 1


Sinonimul cuvântului părădui

Sinonimul cuvântului părădui


Testează-te!