Dicționar de sinonime
Sinonime declinație
Cuvântul „declinație” are următoarele sinonime:
declinație ( substantiv )
- declinare
- flexiune nominală
- plecare
- desinență
- dezinență
Sinonime Apropiate
- tendință - pornire, dispoziție, înclinare, aplecare, năzuință, aspirație
- asprime - severitate, duritate, rigiditate, strășnicie, neînduplecare, intransigență
- demisie - renunțare, plecare, abzicere, abdicare
- înclinare - aplecare, îndoire, încovoiere, curbare, înclinație, predispoziție, vocație, atracție, aptitudine
- mișcare - deplasare, plecare, mers, umblet, agitație, circulație, animație, forfotă, vânzoleală
- ducă - plecare, pornire
Dex declinație
- declinație 1-2 Declinare (1-2). 3 Unghi format de ecuatorul ceresc cu raza vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. 4 ~ magnetică Unghi format de direcția acului magnetic al busolei cu direcția geografică nord-sud, datorită faptului că polii magnetici nu corespund cu cei geografici.
- DECLINÁȚIE, declinații, 1. Declinare. 2. Unghiul dintre direcția către un astru și planul ecuatorial. ◊ Declinație magnetică = unghiul format într-un anumit loc de pe Pământ de meridianul magnetic cu meridianul geografic. – Din déclinaison, declinatio, -onis.
- DECLINÁȚIE, declinații, 1. Declinare. 2. Unghiul format de ecuatorul ceresc cu rază vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. ◊ Declinație magnetică = unghiul format de direcția acului magnetic al busolei cu direcția geografică nord-sud, datorită faptului că polii magnetici nu corespund cu cei geografici. – Din déclinaison, declinatio, -onis.
- DECLINÁȚIE, declinații, 1. (; învechit) Declinare (1). Pedantismul este de a lega limba noastră de modul declinațiilor unei limbi străine. RUSSO, S. 53. ♦ (Învechit) Rostire de către cineva a numelui și a calității sale în fața altei persoane. prezentare. Te rog să mă norocești cu declinația numelui d-tale. ALECSANDRI, T. 1002. 2. Unghiul format de ecuatorul ceresc cu raza vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. ♦ Declinație magnetică = unghiul spre est sau spre vest format de meridianul magnetic cu meridianul geografic al unui loc.