Sinonime înclinare

Cuvântul „înclinare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• vocație - chemare, aptitudine, înclinație, predispoziție
• aptitudine - însușire, aplicație, chemare, dar, înclinare, predilecție, talent, vocație, capacitate
• tendință - pornire, dispoziție, înclinare, aplecare, năzuință, aspirație
• flexiune - îndoire, arcuire, curbare, încovoiere, mlădiere, modificare, schimbare (gramaticală)
• aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
• gust - sensibilitate, simț (estetic), stil, ținută, înclinație, preferință, predispoziție, pornire, poftă
• talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
• înclinație - vocație, chemare
• atracție - tentație, ispită, aptitudine, dispoziție, farmec, miraj
• capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate
• aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire
• chemare - invitare, poftire, convocare, ordin, apel, dispoziție, poruncă, înclinație, vocație
• suflu - suflare, adiere, boare, respirație, elan, avânt, pornire, entuziasm
• tentație - ademenire, ispită, momeală, atracție, seducție
• zăduf - caniculă, arșiță, zăpușeală, necaz, supărare, pornire

Dex înclinare

• înclinare 1 Deplasare a părții superioare în jos sau lateral aplecare (1), aplecat1 (1), (pop) încovoiere, plecare. 2 Înclinație (2). 3 Linie de cea mai mare pantă care se găsește în planul unui strat și care este perpendiculară pe direcția stratului cădere. 4 Plecăciune în fața cuiva în semn de salut, de admirație închinare, (pop) plecare. 5 Coborâre a soarelui spre asfințit. 6 Acceptare a unei poziții sau păreri. 7 Raport, relație între două persoane înlesnire (6). 8 Predispoziție.
• ÎNCLINÁRE, înclinări, Acțiunea de a (se) înclina și rezultatul ei. ♦ Înclinație. ♦ Vocație, dispoziție; înclinație. – înclina.
• ÎNCLINÁRE, înclinări, Acțiunea de a (se) înclina și rezultatul ei. 1. Ușoară îndoire spre pămînt; aplecare. Îi mulțămim, el ne răspunde printr-o înclinare și se retrage cu demnitate. SADOVEANU, E. 139. Zoe îmi răspunse printr-o rece înclinare din cap. BOLINTINEANU, O. 386. 2. Atracție, înclinație. Biografii au arătat în jurul nașterii lui Eminescu o înclinare către fabulos și controversă. CĂLINESCU, E. 42. Poate să fi moștenit de la tatăl său înclinarea spre literatură. SADOVEANU, E. 214. ♦ (Învechit) Simpatie, afecțiune; dragoste, iubire. Ea cu un tînăr are înclinare. PANN, P. V. I 56. 3. Înclinație (2).
• ÎNCLINÁRE Acțiunea de a (se) înclina și rezultatul ei. ♦ Atracție, înclinație. ♦ Înclinație. .
• inclina înclina2
• inclinare înclinare
• înclina1 A pune clini1 (5) la o cămașă, la o haină.

Sinonimul cuvântului înclinare

Testează-te!