Dicționar de sinonime

Sinonime decăzut

Cuvântul „decăzut” are următoarele sinonime:

decăzut ( adjectiv )
  1. corupt, stricat, imoral, degradat
  2. declasat, ruinat
Alte sinonime:
  • depravat
  • desfrânat
  • destrăbălat
  • dezmățat
  • nerușinat
  • pervertit
  • vicios
  • libertin
  • deșănțat
  • parșiv
  • deșucheat
  • rușinat
  • șucheat
  • teșmenit
  • aselghicesc
  • demoralizat
  • spurcat
  • decrepit


Sinonime Apropiate

  • corupt - decăzut, stricat, depravat, imoral, destrăbălat, dezmățat, libertin, vicios, pervers
  • părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
  • viciat - poluat, irespirabil, puturos, alterat, infect, pestilențial, corupt, imoral, depravat
  • impracticabil - defect, stricat, degradat, desfundat, rău
  • imund - murdar, jegos, impur, dezgustător, degradat, ruinat, oribil
  • incorect - inexact, greșit, eronat, necinstit, neonest, coruptibil, ilegal, imoral
  • libertin - depravat, desfrânat, destrăbălat, imoral, afemeiat, stricat, vicios
  • obscen - indecent, imoral, corupt, trivial, nerușinat, josnic, impudic, deșănțat, vulgar
  • corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
  • decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
  • desfrânat - corupt, depravat, destrăbălat, imoral
  • destrăbălat - corupt, imoral, desfrânat
  • deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
  • dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
  • depravat - corupt, imoral, desfrânat

Dex decăzut

  • decăzút1 1-4 Decădere (1-4).
  • decăzút2, ~ă 1 Care a ajuns într-o stare de decădere (1-4) declasat, degradat, depravat. 2 Care este în declin. 3 ~ din drepturi Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiții sau formalități.
  • DECĂZÚT, -Ă, decăzuți, -te, 1. Ajuns în stare de decădere, în declin. ♦ Depravat, declasat, stricat. 2. (Urmat de determinări introduse prin „din”) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – decădea.
  • DECĂZÚT, -Ă, decăzuți, -te, 1. Care a ajuns în decădere, în declin. ♦ Depravat, declasat, stricat. 2. (Urmat de determinări introduse prin „din”) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – decădea.
  • DECĂZÚT, -Ă, decăzuți, -te, 1. În stare de decădere, în declin, scăpătat. ♦ Stricat, corupt, vicios. 2. (; urmat de determinări introduse prin «din») Care a pierdut drepturile sau prerogativele acordate de lege, prin neîndeplinirea anumitor condiții sau formalități. Decăzut din drepturi.
  • DECĂZÚT, -Ă 1. Ajuns în stare de decădere, de declin. ♦ Depravat, stricat. 2. Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiții sau formalități. .


Sinonimul cuvântului decăzut

Sinonimul cuvântului decăzut


Testează-te!