Sinonime dezgolire

Cuvântul „dezgolire” are următoarele sinonime:

Dex dezgolire

• dezgolire 1 Golire. 2 Descoperire a trupului sau a unei părți a lui dezbrăcare, despuiere.
• DEZGOLÍRE, dezgoliri, Faptul de a (se) dezgoli. – dezgoli.
• DEZGOLÍRE, dezgoliri, Faptul de a (se) dezgoli; despuiere.
• dezgolí 1 A lăsa gol. 2-3 A-și descoperi trupul sau o parte a lui a (se) dezbrăca, a (se) despuia.
• DEZGOLÍ, dezgolesc, IV. și A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – dez- + goli.
• DEZGOLÍ, dezgolesc, IV. și A lăsa sau a rămâne gol, a(-și) descoperi trupul sau o parte a lui; a (se) dezbrăca, a (se) despuia. – Dez- + goli.
• DEZGOLÍ, dezgolesc, IV. (Cu privire la corpul omenesc sau la părțile lui) A dezbrăca, a descoperi, a lăsa gol. Cu mișcări scurte a dat drumul de pe el straielor sumare, care mai mult îl dezgoleau decît îl acopereau, și lunecă fără nici un zgomot în apă. SADOVEANU, N. F. 80. Pleșuvul îl rîdică încet de la pămînt și-i dezgoli pieptul. EMINESCU, N. 77. ◊ Uitînd rușinea toată și buna-cuviință, Se dezgolesc de haine. NEGRUZZI, S. II 229. () Dezgolindu-se codrii de frunzișuri și venind iarna, au ieșit acei buntușnici, ca lupii. SADOVEANU, Z. C. 231.
• A SE DEZGOLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A se dezbrăca în pielea goală; a scoate toate hainele; a se despuia. 2) (despre arbori, arbuști) A-și lepăda frunzișul; a rămâne fără frunze; a se desfrunzi; a se despuia. /dez- + a goli
• A DEZGOLÍ ~ésc tranz. (corpul sau părți ale lui) A descoperi, lăsând gol. /dez- + a goli

Antonime dezgolire

• Dezgolire ≠ învelire

Sinonimul cuvântului dezgolire

Testează-te!