Sinonime dezlănțuire

Cuvântul „dezlănțuire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• furie - pornire, mânie, înverșunare, dezlănțuire, turbare, patimă
• imbold - îndemn, stimulent, impuls, pornire, stimul, stârnire
• evoluție - dezvoltare, desfășurare, devenire, progres, înaintare, deplasare, mers, mișcare, transformare
• explozie - detonație, detunare, răbufnire, izbucnire, declanșare
• prevestire - prezicere, anticipare, prevenire, pronosticare, avertizare
• proliferare - înmulțire, sporire, reproducere
• sechestru - poprire, confiscare
• suflu - suflare, adiere, boare, respirație, elan, avânt, pornire, entuziasm
• tempo - cadență, ritm, mișcare
• tendință - pornire, dispoziție, înclinare, aplecare, năzuință, aspirație
• vehemență - virulență, violență, dezlănțuire, impetuozitate, înfocare
• violență - vehemență, dezlănțuire, impulsivitate, nestăpânire, agresivitate, brutalitate, duritate, abuz, siluire
• zăduf - caniculă, arșiță, zăpușeală, necaz, supărare, pornire
• fantezie - imaginație, închipuire, reverie, plăsmuire, scornire, născocire, ficțiune, himeră, iluzie
• flacără - flamă, pară, foc, vâlvătaie, văpaie, pălălaie, ardoare, pasiune, pornire

Dex dezlănțuire

• dezlănțuire 1 Desfacere din lanț. 2 Pornire bruscă și manifestare cu violență sau cu (zgomot de) mare intensitate declanșare, iscare, începere, prorupere, prorupție, scornire, stârnire, venire. 3 Năpustire cu furie (asupra cuiva sau a ceva) izbucnire, prăvălire. 4 Angajare (într-o acțiune, într-o problemă ) cu pasiune. 5 Manifestare violentă a cuiva.
• DEZLĂNȚUÍRE, dezlănțuiri, Acțiunea de a (se) dezlănțui și rezultatul ei. – dezlănțui.
• DEZLĂNȚUÍRE, dezlănțuiri, Acțiunea de a (se) dezlănțui și rezultatul ei; pornire violentă, declanșare. Imperialismul german a jucat un rol de frunte în dezlănțuirea a două războaie mondiale. LUPTA DE CLASĂ, 1952, 5, 76. Vuietul înăsprit al vîntului, zborul nisipului și al pulberii, urgia de iad a dezlănțuirii neostoite a forțelor naturii îi acoperiră totul. MIHALE, O. 229. Fu o dezlănțuire fără margini, de mînie, de strigăte care să răsuceau spre cer. CAMIL PETRESCU, N. 22.
• dezlănțuí 1 A da drumul la lanț. 2-3 ( fenomene naturale sau procese naturale, conflicte, evenimente ) A (se) porni brusc și a se manifesta cu violență sau cu (zgomot de) mare intensitate a se aprinde, a se declanșa, a se isca, a izbucni, (rar) a se prăvăli, a se scorni, a se sparge, a se stârni. 4 ( oameni) A se năpusti cu furie (asupra cuiva sau a ceva) a izbucni, (rar) a se prăvăli. 5 ( oameni) A se angaja (într-o acțiune, într-o problemă ) cu pasiune. 6 (; oameni) A se manifesta violent.

Sinonimul cuvântului dezlănțuire

Testează-te!