Dicționar de sinonime
Sinonime dibuire
Cuvântul „dibuire” are următoarele sinonime:
dibuire ( substantiv )
- tatonare
- bâjbâială
- bâjbâire
- bâjbâit
- bâjbâitură
- dibuială
- dibuit
- orbecăială
- orbecăire
- orbecăit
- orbecare
Dex dibuire
- dibuire 1 Mișcare nesigură prin întuneric sau în necunoscut (pentru a găsi, a prinde, a da de ceva) dibuială (1), dibuit1 (1), orbecăire. 2 Căutare a unui obiect prin buzunare dibuială (2), (rar) dibuit1 (2). 3 Căutare stăruitoare dar nesigură în vederea atingerii unui scop dibuială (3), (rar) dibuit1 (3). 4 (Rar) Încercare repetată dibuială (4), (rar) dibuit1 (4). 5 Mers nesigur în căutarea unui drum dibuială (5), (rar) dibuit1 (5). 6 Găsire a unei persoane după o căutare insistentă dibuială (6), (rar) dibuit1 (6). 7 Ochire.
- DIBUÍRE, dibuiri, Acțiunea de a dibui și rezultatul ei; dibuială. – dibui.
- DIBUÍRE, dibuiri, Faptul de a dibui; căutare; cercetare (nesigură), încercare de a realiza ceva. Manevre calculate și dibuiri de tot soiul. CAMIL PETRESCU, T. III 493. Aceste feluri de scrieri ce au fost familiare celor de la «Convorbiri» sînt cel mult niște dibuiri în artă și în limbă. MACEDONSKI, O. IV 125. Abia dacă pînă acum s-au făcut la noi oarecare dibuiri, destul de puțin fericite, în domeniul epocelor preistorice. ODOBESCU, S. II 260. ♦ Găsire, aflare. Să străbat... și codrii umbroși, alergînd cu gîndul în goana cerbilor, și piscurile de stîncă, după urmele ideale ale caprei-negre, și vizuinele de prin munți, în prepusa dibuire a urșilor. ODOBESCU, S. III 77.
Sinonimul cuvântului dibuire