Sinonime dijmuit

Cuvântul „dijmuit” are următoarele sinonime:

Dex dijmuit

• dijmuit2, ~ă 1 Din care s-a luat dijma (1). 2 Decimat.
• dijmuit1 1-5 Dijmuire (1-5).
• DIJMUÍT Dijmuire. – dijmui.
• DIJMUÍT Dijmuială. Eu mă duc, Ioane, da voi să băgați de seamă la dijmuitul popușoilor: să nu lăsați vătaful să ia dijma cu coșul boieresc; să dați dijma cu același coș cu care luați partea noastră. SP. POPESCU, M. G. 23.
• dijmui 1 A strânge dijma (1) a dijmăli. 2 A încasa taxă. 3 A-și face în mod abuziv parte din ceva (rar) a dijmălui. 4 A fura. 5 (; subiectul este epidemii; oameni) A decima.
• DIJMUÍ, dijmuiesc, IV. 1. A aduna dijma. 2. A-și face în mod abuziv parte din ceva. – Dijmă + -ui.
• DIJMUÍ, dijmuiesc, IV. 1. A lua, a aduna dijma. Nimic nu scăpa nedijmuit pentru domnie: nici peștele, nici varza, nici cînepa, nici poamele. IST. R.P.R. 143. 2. A lua pe nedrept, a sustrage, a fura. D-apoi lasă, prea cinstite părinte, că nu trebuie să știi cine știe ce carte ca să dijmuiești oalele de pe la pomeni. STĂNOIU, C. I. 38. ◊ Cazmaua lui Ionuț și Culai... Surpă și zdrumică mai dihai... toate jivinele necurate și fiarele Care le-au dijmuit bucuria și soarele. DEȘLIU, G. 27. Popa Tonea privea frunzele pe care vîntul le dijmuia, din ce în ce mai lacom, din grădini, și le spulbera departe. GALACTION, O. I 196. – 3 și: díjmuie (STANCU, D. 134).
• A DIJMUÍ ~iésc tranz. ist. 1) (țărani) A face să plătească dijmă; a zeciui. 2) fam. (bunuri străine) A-și însuși în mod abuziv, în baza unei situații privilegiate; a zeciui. /dijmă + suf. ~ui
• dijmuì v. a lua dijmă.

Sinonimul cuvântului dijmuit

Testează-te!