Dicționar de sinonime

Sinonime dornic

Cuvântul „dornic” are următoarele sinonime:

dornic ( adjectiv )
  • doritor
  • amator
  • iubitor
  • râvnitor
  • avid
  • setos
  • lacom
  • ahtiat
Alte sinonime:
  • nerăbdător
  • pofticios
  • poftitor
  • poftăreț
  • poftos
  • pohtaci
  • libovnic
  • râvnaci
  • dorit
  • jinduit
  • jinduitor
  • înfometat
  • însetat
dornic ( substantiv )
  • amator


Sinonime Apropiate

  • setos - însetat, dornic, avid, lacom
  • însetat - setos, nebăut, avid, dornic, pasionat, râvnitor
  • amator - dornic, iubitor, râvnitor, diletant, neprofesionist
  • lacom - mâncăcios, pofticios, mâncău, nesătul, gurmand, avid, ahtiat, apucător, hrăpăreț
  • ahtiat - dornic, însetat, avid
  • hulpav - lacom, nesătul, avid
  • hrăpăreț - lacom, rapace, avid, nesațul, strângător
  • iubitor - afectuos, afabil, omenos, amator, căutător
  • lăcomie - aviditate, voracitate, cupiditate, nesaț, râvnă, poftă, jind, jinduire
  • periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
  • prestidigitator - scamator, iluzionist, abil, șmecher
  • pretendent - candidat, aspirant, doritor de...
  • sănătos - valid, zdravăn, viguros, nevătămat, teafăr, salubru, igienic, nevătămător, judicios
  • zgârci - a se contracta, a se chirci, a se calici, a fi avar, a se lăcomi, a se scumpi
  • toxic - otrăvitor, periculos, vătămător, infecțios

Dex dornic

  • dornic, ~ă 1 Care dorește ceva foarte mult. 2 Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).
  • DÓRNIC, -Ă, dornici, -ce, , 1. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obțină ceva. 2. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).Dor + -nic.
  • DÓRNIC, -Ă, dornici, -e, (De obicei urmat de determinări introduse prin «de») Plin de dor; doritor. Caii albi au zvîcnit nervos din loc, dornici de ducă. SAHIA, N. 59. Eram... dornic de evadare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. 87. ◊ Oltul e el însuși prea dornic de aventură, pentru a nu porni... în altă parte decît acolo, încotro s-ar fi cuvenit. BOGZA, C. O. 105.
  • DÓRNIC ~că (~ci, ~ce) Care dorește; care manifestă o dorință; doritor. /dor + suf. ~nic
  • dornic a. plin de dor.
  • dórnic, -ă adj. (dor cu sufixu slav -nic). Rar. Doritor. Plin de dor.
  • DÓRNIC adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. v. avid. 3. adj. doritor, nerăbdător. (~ să plece.)
  • DORNIC , 1. , amator, doritor, iubitor, pofticios, rîvnitor, poftitor, poftăreț, poftos, pohtaci, libovnic, rîvnaci. (~ de petreceri.) 2. ahtiat, avid, dorit, jinduit, jinduitor, rîvnitor, înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzații tari.) 3. doritor, nerăbdător. (~ să plece.)


Sinonimul cuvântului dornic

Sinonimul cuvântului dornic


Testează-te!