Dicționar de sinonime
Sinonime dornic
Cuvântul „dornic” are următoarele sinonime:
dornic ( adjectiv )
- doritor
- amator
- iubitor
- râvnitor
- avid
- setos
- lacom
- ahtiat
Alte sinonime:
- nerăbdător
- pofticios
- poftitor
- poftăreț
- poftos
- pohtaci
- libovnic
- râvnaci
- dorit
- jinduit
- jinduitor
- înfometat
- însetat
dornic ( substantiv )
- amator
Sinonime Apropiate
- setos - însetat, dornic, avid, lacom
- însetat - setos, nebăut, avid, dornic, pasionat, râvnitor
- amator - dornic, iubitor, râvnitor, diletant, neprofesionist
- lacom - mâncăcios, pofticios, mâncău, nesătul, gurmand, avid, ahtiat, apucător, hrăpăreț
- ahtiat - dornic, însetat, avid
- hulpav - lacom, nesătul, avid
- hrăpăreț - lacom, rapace, avid, nesațul, strângător
- iubitor - afectuos, afabil, omenos, amator, căutător
- lăcomie - aviditate, voracitate, cupiditate, nesaț, râvnă, poftă, jind, jinduire
- periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
- prestidigitator - scamator, iluzionist, abil, șmecher
- pretendent - candidat, aspirant, doritor de...
- sănătos - valid, zdravăn, viguros, nevătămat, teafăr, salubru, igienic, nevătămător, judicios
- zgârci - a se contracta, a se chirci, a se calici, a fi avar, a se lăcomi, a se scumpi
- toxic - otrăvitor, periculos, vătămător, infecțios
Dex dornic
- dornic, ~ă 1 Care dorește ceva foarte mult. 2 Plantă erbacee cu frunze lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides).
- DÓRNIC, -Ă, dornici, -ce, , 1. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obțină ceva. 2. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides). – Dor + -nic.
- DÓRNIC, -Ă, dornici, -e, (De obicei urmat de determinări introduse prin «de») Plin de dor; doritor. Caii albi au zvîcnit nervos din loc, dornici de ducă. SAHIA, N. 59. Eram... dornic de evadare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. 87. ◊ Oltul e el însuși prea dornic de aventură, pentru a nu porni... în altă parte decît acolo, încotro s-ar fi cuvenit. BOGZA, C. O. 105.
- DÓRNIC ~că (~ci, ~ce) Care dorește; care manifestă o dorință; doritor. /dor + suf. ~nic
- dornic a. plin de dor.
- dórnic, -ă adj. (dor cu sufixu slav -nic). Rar. Doritor. Plin de dor.
- DÓRNIC adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. v. avid. 3. adj. doritor, nerăbdător. (~ să plece.)
- DORNIC , 1. , amator, doritor, iubitor, pofticios, rîvnitor, poftitor, poftăreț, poftos, pohtaci, libovnic, rîvnaci. (~ de petreceri.) 2. ahtiat, avid, dorit, jinduit, jinduitor, rîvnitor, înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de senzații tari.) 3. doritor, nerăbdător. (~ să plece.)