Dicționar de sinonime
Sinonime dușmăni
Cuvântul „dușmăni” are următoarele sinonime:
dușmăni ( verb )
- a urî
- a se învrăjbi
- a (se) vrăjmăși
Alte sinonime:
- a [se] urî
- a [se] vrăjmăși
- a [se] îndușmăni
- a [se] pizmui
- a [se] gilălui
- a [se] împerechea
- a [se] nenăvidi
- a [se] pizmi
- a [se] urgisi
- a vrăjmăși
- a îndușmăni
- a pizmui
- a gilălui
- a împerechea
- a nenăvidi
- a pizmi
- a urgisi
Sinonime Apropiate
- dușmănie - ură, vrăjmășie, ostilitate, adversitate, vrajbă, învrăjbire
- palat - castel, curte, cerul gurii
- pământean - băștinaș, indigen, aborigen, neaoș, muritor, ins, lumesc, mirean, profan
- pământesc - terestru, teluric, pământean, profan, laic, mirean
- penumbră - semiîntuneric, semiobscuritate
- penurie - sărăcie, lipsuri, mizerie, pauperitate
- perfora - a găuri, a străpunge, a sfredeli, a composta
- pieritor - muritor, efemer, fragil, plăpând
- pieri - a muri, a deceda, a se stinge, a se ofili, a se veșteji, a se usca, a dispărea, a se pierde, a se risipi
- piftie - răcituri
- piramidal - colosal, enorm, fantastic, uriaș
- preparative - pregătiri, aranjamente, combinații, planuri
- prescrie - a indica, a recomanda, a anula, a se perima, a se stinge (juridic)
- prescris - stins, anulat, suspendat (juridic)
- pretenție - cerință, exigență, cerere, revendicare, moft, ifos nazuri
Dex dușmăni
- dușmăní 1-2 A avea sentimente de ură (față de cineva sau ceva) a (se) urî.
- DUȘMĂNÍ, dușmănesc, IV. și A avea sentimente de ură față de cineva (sau de ceva); a (se) urî. – Din dușman.
- DUȘMĂNÍ, dușmănesc, IV. A avea sentimente ostile față de cineva; a urî. A învățat-o și pe fată să ne dușmănească. STANCU, D. 31. Sînt dușmănit și prigonit de măria-sa. SADOVEANU, Z. C. 152. să se bată el singur cu oștile împăratului, ce-l dușmănea pe tată-său. EMINESCU, N. 5. ◊ reciproc. Am fost vecine... și ne-am dușmănit. CAMILAR, N. I 87. Ne-am dușmănit fără nici o pricină cu vecinii noștri. ALECSANDRI, T. II 16.
- A DUȘMĂNÍ dușmănésc tranz. A trata ca pe un dușman; a vrăjmăși. /Din dușman
- A SE DUȘMĂNÍ mă ~ésc intranz. A se afla în relații de dușmănie (unul cu altul); a trăi în vrajbă; a se vrăjmăși; a se uri; a se învrăjbi; a se dezbina. /Din dușman
- dușmănì v. a fi dușman cuiva: îl dușmănește rău.
- 2) dușmănésc v. tr. (d. dușman). Urăsc. V. refl. Mă urăsc reciproc: aceștĭ oamenĭ se dușmănesc.
- DUȘMĂNÍ vb. a se învrăjbi, a (se) urî, a (se) vrăjmăși, (pop.) a (se) îndușmăni, (înv. și reg.) a (se) pizmui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (Se ~ de moarte.)
- DUȘMĂNI a (se) urî, a (se) vrăjmăși, a (se) îndușmăni, ( și ) a (se) pizmui, a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (Se ~ de moarte.)
- A se dușmăni ≠ a prieteni
Antonime dușmăni
- A se dușmăni ≠ a prieteni