Dicționar de sinonime

Sinonime dușmăni

Cuvântul „dușmăni” are următoarele sinonime:

dușmăni ( verb )
  • a urî
  • a se învrăjbi
  • a (se) vrăjmăși
Alte sinonime:
  • a [se] urî
  • a [se] vrăjmăși
  • a [se] îndușmăni
  • a [se] pizmui
  • a [se] gilălui
  • a [se] împerechea
  • a [se] nenăvidi
  • a [se] pizmi
  • a [se] urgisi
  • a vrăjmăși
  • a îndușmăni
  • a pizmui
  • a gilălui
  • a împerechea
  • a nenăvidi
  • a pizmi
  • a urgisi


Sinonime Apropiate

  • dușmănie - ură, vrăjmășie, ostilitate, adversitate, vrajbă, învrăjbire
  • palat - castel, curte, cerul gurii
  • pământean - băștinaș, indigen, aborigen, neaoș, muritor, ins, lumesc, mirean, profan
  • pământesc - terestru, teluric, pământean, profan, laic, mirean
  • penumbră - semiîntuneric, semiobscuritate
  • penurie - sărăcie, lipsuri, mizerie, pauperitate
  • perfora - a găuri, a străpunge, a sfredeli, a composta
  • pieritor - muritor, efemer, fragil, plăpând
  • pieri - a muri, a deceda, a se stinge, a se ofili, a se veșteji, a se usca, a dispărea, a se pierde, a se risipi
  • piftie - răcituri
  • piramidal - colosal, enorm, fantastic, uriaș
  • preparative - pregătiri, aranjamente, combinații, planuri
  • prescrie - a indica, a recomanda, a anula, a se perima, a se stinge (juridic)
  • prescris - stins, anulat, suspendat (juridic)
  • pretenție - cerință, exigență, cerere, revendicare, moft, ifos nazuri

Dex dușmăni

  • dușmăní 1-2 A avea sentimente de ură (față de cineva sau ceva) a (se) urî.
  • DUȘMĂNÍ, dușmănesc, IV. și A avea sentimente de ură față de cineva (sau de ceva); a (se) urî. – Din dușman.
  • DUȘMĂNÍ, dușmănesc, IV. A avea sentimente ostile față de cineva; a urî. A învățat-o și pe fată să ne dușmănească. STANCU, D. 31. Sînt dușmănit și prigonit de măria-sa. SADOVEANU, Z. C. 152. să se bată el singur cu oștile împăratului, ce-l dușmănea pe tată-său. EMINESCU, N. 5. ◊ reciproc. Am fost vecine... și ne-am dușmănit. CAMILAR, N. I 87. Ne-am dușmănit fără nici o pricină cu vecinii noștri. ALECSANDRI, T. II 16.
  • A DUȘMĂNÍ dușmănésc tranz. A trata ca pe un dușman; a vrăjmăși. /Din dușman
  • A SE DUȘMĂNÍ mă ~ésc intranz. A se afla în relații de dușmănie (unul cu altul); a trăi în vrajbă; a se vrăjmăși; a se uri; a se învrăjbi; a se dezbina. /Din dușman
  • dușmănì v. a fi dușman cuiva: îl dușmănește rău.
  • 2) dușmănésc v. tr. (d. dușman). Urăsc. V. refl. Mă urăsc reciproc: aceștĭ oamenĭ se dușmănesc.
  • DUȘMĂNÍ vb. a se învrăjbi, a (se) urî, a (se) vrăjmăși, (pop.) a (se) îndușmăni, (înv. și reg.) a (se) pizmui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (Se ~ de moarte.)
  • DUȘMĂNI a (se) urî, a (se) vrăjmăși, a (se) îndușmăni, ( și ) a (se) pizmui, a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (Se ~ de moarte.)
  • A se dușmăni ≠ a prieteni


Antonime dușmăni

  • A se dușmăni ≠ a prieteni


Sinonimul cuvântului dușmăni

Sinonimul cuvântului dușmăni


Testează-te!