Dicționar de sinonime
Sinonime duhni
Cuvântul „duhni” are următoarele sinonime:
duhni ( verb )
- puți
- a mirosi
- a puți
- a se auzi
- a duhli
- a duhori
- a expira
- a răspândi
- a exala
- a șopti
- a sufla
Sinonime Apropiate
- sufla - a respira, a expira, a adia, a trece, a bate (un curent), a șopti, a grăi, a spune (încet), a polei
- mirosi - a adulmeca, a simți, a ulma, a duhni, a puți, a presimți, a bănui, a imagina, a prevedea
- șopti - a murmura, a susura, a vorbi încet, a sufla, a șușoti
- degaja - a emana, a emite, a exala, a difuza, a răspândi, a împrăștia, a elimina, a elibera, a debloca
- degajat - răspândit, exalat, împrăștiat, eliberat, liber, firesc, natural, nestânjenit, lejer
- clocit - stătut, alterat, stricat, împuțit, răsuflat
- povățui - a îndruma, a călăuzi, a sfătui, a consilia, a ghida
- presăra - a împrăștia, a răsfira, a risipi, a răspândi, a difuza
- propaga - a difuza, a răspândi, a împrăștia, a risipi, a iradia, a propovădui, a extinde, a transmite, a semăna
- schilav - infirm, neputincios
- sfăt - povață, îndrumare, îndemn, călăuzire, consfătuire, consiliu, adunare, taifas, discuție
- sfătui - a îndruma, a povățui, a călăuzi, a se consfătui, a discuta, a conversa, a (se) consulta
- sfătuitor - îndrumător, călăuzitor, povățuitor
- slăbănog - slab, debil, vlăguit, neputincios, infirm, olog
- suflu - suflare, adiere, boare, respirație, elan, avânt, pornire, entuziasm
Dex duhni
- duhní 1 (Rar; vânt) A sufla cu putere. 2 A răspândi un miros urât și greu. 3 A șopti cuiva la ureche în mod neplăcut, deranjant. 4 (; la ; dohnește!) Satură-te de somn.
- DUHNÍ, duhnesc, IV. 1. A răspândi un miros urât și greu; a mirosi urât, a duhori. 2. (Rar; despre vânt) A sufla (cu putere), a răbufni, a bufni. ♦ A șopti, a sufla cuiva la ureche în mod neplăcut. – Din duhnonti.
- DUHNÍ, duhnesc, IV. 1. A răspândi un miros urât și greu; a mirosi urât, a puți, a duhori. 2. (Rar; despre vânt) A sufla (cu putere), a răbufni, a bufni. ♦ A șopti, a sufla cuiva la ureche în mod neplăcut. – Din duhnonti.
- DUHNÍ, duhnesc, IV. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin «a») A răspîndi (mai ales prin respirație) un miros urît și greu, a mirosi a ceva. Duhnea a băutură ca un cazan de țuică descoperit în fierbere. MIHALE, O. 356. Vasile se apropie de oameni... pînă îl putură simți cum duhnește a spirt. DUMITRIU, N. 231. ♦ A se simți în aer un miros de... Începea stăpînirea tabacilor care își argăseau pieile în Dîmbovița și le uscau pe maluri. Duhnea a vită moartă. PAS, L. I 70. Duhnea a păcătoșie și a negrijă. POPA, V. 259. 2. (Despre vînt) A sufla, a răbufni, a bufni. Vîntul de-afară duhnește pe ușă, aruncînd înăuntru o fetiță foarte rebegită. CARAGIALE, O. I 362. ♦ A șopti, a sufla cuiva la ureche în mod neplăcut. După ce a dat cîteva tîrcoale în fața companiei... mi-a duhnit la ureche: D-le Iancule! nu face pentru d-ta să stai între boccii. CARAGIALE, M. 285.