Dicționar de sinonime
Sinonime epileptic
Cuvântul „epileptic” are următoarele sinonime:
epileptic ( adjectiv )
- comițial
Alte sinonime:
- năbădăios
- stropșit
epileptic ( substantiv )
- comițial
- năbădăios
- stropșit
Sinonime Apropiate
- comițial - epileptic, stropșit
Dex epileptic
- epileptic, ~ă 1-2 , (Persoană) care suferă de epilepsie (1) epilepticos (1-2). 3 ( simptome, crize, convulsii ) Care este caracteristic epilepsiei (1) epilepticesc. 4-5 , (În mod) asemănător cu manifestările epilepticului (1) delirant.
- EPILÉPTIC, -Ă, epileptici, -ce, , și 1. Cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei; năbădăios. 2. și , (Persoană) bolnavă de epilepsie. – Din épileptique, epilepticus.
- EPILÉPTIC1, -Ă, epileptici, -e, Cu caracter de epilepsie, asemănător cu manifestările pricinuite de epilepsie. Un paianjen păros... începu să fugă pe scîndura mesei cu mișcări epileptice. C. PETRESCU, Î. II 90. ◊ (Adverbial) Un tumult asurzitor de glasuri zbucni și mai năprasnic din gloata înfierbîntată. Sute de brațe goale se agitau epileptic în aer. VLAHUȚĂ, O. A. I 149.
- EPILÉPTIC2, -Ă, epileptici, -e, și Persoană bolnavă de epilepsie.
- EPILÉPTIC, -Ă , și (Suferind) de epilepsie. .
- EPILÉPTIC, -Ă , (suferind) de epilepsie. (< fr. épileptique, lat. epilepticus)
- EPILÉPTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de epilepsie; propriu epilepsiei. /<fr. épileptique, lat. epilepticus
- EPILÉPTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care suferă de epilepsie. /<fr. épileptique, lat. epilepticus
- epileptic a. 1. de natura epilepsiei; 2. atacat de epilepsie.
- *epiléptic, -ă adj. (vgr. epileptikós). De epilepsie: convulsiunĭ epileptice. Fig. Furios, dezordonat: gesturĭ epileptice. Subst. Bolnav de epilepsie.