Dicționar de sinonime
Sinonime evocare
Cuvântul „evocare” are următoarele sinonime:
evocare ( substantiv )
- aducere-aminte
- amintire
- comemorație
- reminiscență
- suvenir
- alegorie
- caricatură
- descripție
- desen
- imaginație
- imagine
- incantație
- parodie
- pictură
- portret
- reprezentație
- simbolizație
- tablou
- transcripție
- evocație
- evocațiune
Sinonime Apropiate
- tablou - pictură, desen, portret, frescă, gravură, peisaj, priveliște, panoramă, listă
- frescă - pictură, imagine, tablou, descriere, evocare
- zugrăveală - pictură, tablou, desen
- icoană - imagine, tablou, chip
- ilustrație - imagine, poză, desen, figură
- imagine - reprezentare, înfățișare, tablou, chip, reproducere, icoană
- amintire - aducere aminte, suvenir, memorie, reținere, semn, indice, memorii
- comemorare - evocare, amintire, omagiere
- spectacol - reprezentație, teatru, piesă, tablou, priveliște, cadru, vedere
- vedere - ochi, văz, vizibilitate, transparență, aspect, chip, imagine, tablou, peisaj
- pildă - model, exemplu, mustrare, avertisment, tâlc, simbol, alegorie, proverb, sentință
- priveliște - panoramă, peisaj, tablou, cadru, perspectivă, vedere, decor
- proiecție - reflectare, oglindire, imagine
- floare - corolă, inflorescență, desen, broderie, ornament, elită
- spirit - minte, rațiune, gândire, judecată, intelect, reflecție, duh, suflet, imaginație
Dex evocare
- evocare 1 Aducerea în conștiință a faptelor, evenimentelor, împrejurărilor trecute (rar) evocație (1). 2 Zugrăvirea prin cuvinte a imaginii unui lucru cunoscut, dar petrecut demult (rar) evocație (2). 3 (Rar) Chemare a spiritelor morților cu ajutorul vrăjilor, al formulelor magice (rar) evocație (3). 4 Retragerea unui proces de la un tribunal pentru a fi deferit altui tribunal (rar) evocație (4). 5 Descriere. 6 Scoatere în relief. 7-9 Compoziție literară în care se evocă (1-2, 5) ceva. 10-11 De ~ Evocator (1-2).
- EVOCÁRE, evocări, Faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte, evocație. ♦ Compoziție literară în care se evocă ceva. – evoca.
- EVOCÁRE, evocări, Faptul de a evoca; aducere în focarul conștiinței a unor fapte, imagini, împrejurări petrecute demult; scoaterea în relief a unor astfel de fapte, imagini etc. Sfîrșesc evocarea uneia din nopțile de pomină ale ținutului. BOGZA, C. O. 289. Procedeul cel mai des, și care este felul obișnuit al d-lui Sadoveanu de a trata natura, este descoperirea și evocarea corespondenței dintre ea și om. IBRĂILEANU, S. 22.
- EVOCÁRE Acțiunea de a evoca și rezultatul ei; amintire, aducere-aminte; evocație. .
- EVOCÁRE faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte; evocație ◊ scriere literară în care se evocă ceva. (< evoca)
- EVOCÁRE ~ări f. Compoziție literară în care se evocă ceva. /v. a evoca
Sinonimul cuvântului evocare