Sinonime fân

Cuvântul „fân” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• pufos - scămos, afânat, moale
• puhav - buhăit, gras, obez, umflat, afânat, moale, înfoiat
• veșted - ofilit, uscat, trecut, fanat, palid, șters, vlăguit
• necinstit - dezonorat, violat, siluit, pângărit, profanat, incorect, neonest, ilegal
• bigot - habotnic, fanatic, bisericos
• paiață - măscărici, saltimbanc, clovn, bufon, comediant, caraghios, manechin, marionetă, fantoșă
• pământean - băștinaș, indigen, aborigen, neaoș, muritor, ins, lumesc, mirean, profan
• pământesc - terestru, teluric, pământean, profan, laic, mirean
• păpușă - manechin, marionetă, fantoșă, crisalidă, nimfă, pupă
• piramidal - colosal, enorm, fantastic, uriaș
• pueril - copilăresc, infantil, naiv, copilăros, imatur
• sacru - sfânt, venerat, divin, adorat, celest, solemn
• sacral - sacrat, sfânt
• sacrat - sfânt, sfințit divin, ceresc, sacru
• sacrilegiu - nelegiuire, profanare, pângărire, crimă, impietate

Dex fân

• fân 1 Iarbă cosită și uscată, folosită ca nutreț pentru vite fânaț (2). 2 A face ~ A cosi iarba. 3 Vremea ~ului Perioadă a anului când iarba e bună de cosit, pentru a o face fân (1). 4 ~ sau paie? Rezultatul e bun sau rău? 5 A-și pune ~ în ciubote A se îmbogăți. 6 ( fânuri) Iarbă încă necosită, destinată a fi făcută fân (1). 7 (; ~-de-Iivezi) Șovar-de-munte (Poa trivialis). 8 (; ~-de-livadă) Firuță (Poa pratensis). 9 (; ~-de-livadă) Iarbă-deasă (Poa nemoralis). 10 (; ; ~-de-livadă) Firușca-șopârlelor (Poa alpina). 11 (; ~-de-livadă) Firușor (Poa annua). 12 ~ul-cămilei, ~ul-câinelui Roșățea (Butomus umbellatus). 13 (; ; ) ~-semănat Dughie (Setaria italica).
• FÂN Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – fenum.
• FÂN ~uri n. Nutreț din iarbă cosită și uscată. ◊ Ori ~, ori paie una din două; sau una, sau alta. /<lat. fenum
• fân n. iarbă cosită și uscată la soare servind de nutreț vitelor. .
• FÎN Iarbă cosită și uscată care se dă ca nutreț vitelor. Să pregătești, cu Mitrea, sania, îi zise Vitoria. S-o umpli cu fîn; să pui ș-un sac de orz pentru cai. SADOVEANU, B. 65. Înfășurat în manta, mă trîntii spre odihnă în fînul moale și adînc. HOGAȘ, M. N. 86. Capra și cu iedul au luat o căpiță de fîn și-au aruncat-o peste dînsul, în groapă. CREANGĂ, P. 33. ◊ A căuta acul în carul cu fîn ac.
• fîn n., pl. urĭ (lat. fênum; it. fieno, pv. cat. fe, fr. foin, sp. heno). Ĭarbă cosită și uscată care servește ca nutreț vitelor. Fînu cămileĭ, roșătea. V. pălciană.

Sinonimul cuvântului fân

Testează-te!