Sinonime feregea

Cuvântul „feregea” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• hobot - văl, feregea, broboadă, basma
• puhoi - torent, șuvoi, râu, revărsare, val
• vârtej - bulboană, copcă, vâltoare, turbion, trombă, amețeală, vertij
• potpuriu - amestecătură, mixtură, vălmășag
• povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
• pozitiv - avantajos, adecvat, practic, valoros, pragmatic, eficace
• prag - poartă, ușă, limită, banc, val (de nisip)
• preponderent - predominant, superior, dominant, prevalent
• preponderență - precumpănire, superioritate, prioritate, predominare, ascendență, întâietate, prevalență
• preț - valoare, cost, contravaloare, plată, tarif, onorariu, importanță, căutare, apreciere
• prețios - scump, valoros, căutat, afectat, artificial, nenatural, retoric
• prețui - a valora, a avea preț (bun), a cântări (mult), a aprecia, a evalua, a estima, a stima, a cinsti, a onora
• răstimp - interval, perioadă, durată, răspas
• răsturna - a da peste cap, a prăvăli, a rostogoli, a doborî, a inversa
• răsuci - a rula, a suci, a învălutăci, a încolăci, a roti, a învârti

Dex feregea

• feregea2 ferigea
• feregea1 1 Manta largă și deschisă, din stofa fină, purtată de boieri peste anteriu. 2 Mantilă de stofa fină purtată de soțiile boierilor peste îmbrăcăminte. 3 Mantilă de pânză fină care intră în alcătuirea costumului tradițional al unei turcoaice. 4 Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața.
• FEREGEÁ, feregele, 1. Manta ori pelerină din stofă fină și subțire sau din mătase, purtată odinioară de boieri sau de soțiile lor peste îmbrăcămintea obișnuită. 2. Văl cu care femeile musulmane își acoperă fața. – Din ferāce.
• FEREGEÁ, feregele, 1. Mantilă de stofă sau de mătase scumpă, care se purta odinioară peste îmbrăcăminte. Doamna avea lîngă sine patru din slujitoarele sale, învestmîntate în feregele țesute cu fir de aur. SADOVEANU, F. J. 382. Șalurile și feregelele domniței Ralu. FILIMON, C. 149. 2. Vălul cu care femeile musulmane își acoperă fața. Le-a poruncit cadînelor să-și scoată... chipurile de sub feregea. STANCU, D. 215. Apare o ființă din raiul de iubire, Pe frunte-acoperită cu-o feregea subțire. ALECSANDRI, P. III 390.
• FEREGEÁ ~éle f. 1) înv. Mantie de stofă subțire și fină, purtată peste îmbrăcăminte (mai ales de boieri). 2) Văl cu care își acoperă fața femeile musulmane. /<turc. ferace

Sinonimul cuvântului feregea

Testează-te!