Sinonime făcătură

Cuvântul „făcătură” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fapt - întâmplare, eveniment, caz, acțiune, act, faptă, vrajă, farmec, magie
• fascinație - fermecare, seducție, vrajă, farmec, subjugare, încântare, captivare
• farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
• fermecătură - farmec, vrajă
• magie - vrajă, vrăjitorie, farmec, fermecătură, solomonie, încântare, euforie, fascinație
• savoare - suculenți, gust ales, deliciu, desfătare, farmec
• gratie - farmec, gingășie, charismă, drăgălășenie, șarm, finețe, mlădiere, zveltețe, suplețe
• haz - veselie, glumă, umor, spirit, duh, farmec, grație, atracție
• atracție - tentație, ispită, aptitudine, dispoziție, farmec, miraj
• boscoană - vrajă
• drăgălășenie - farmec, șarm, grație
• extaz - adorație, încântare, farmec, euforie
• făcut - facere, realizare, săvârșire, pregătire, preparare, gătire, confecționare, fermecare, farmec
• miraj - farmec, atracție, nălucire, vedenie
• drăcie - minunăție, ciudățenie, bazaconie, drăcărie, ștrengărie, poznă, blestemăție, năzbâtie, drăcovenie

Dex făcătură

• făcătură 1 Farmec (2) (făcut cuiva). 2 Mijloc prin care se fac farmece (2). 3 Lucru vrăjit. 4 Model al unei cusături. 5 Improvizație. 6 Imitație fără valoare.
• FĂCĂTÚRĂ, făcături, (; în superstiții) Farmec, vrajă (făcută cuiva); mijloc întrebuințat de vrăjitoare în farmecele sale. – Face + -ătură.
• FĂCĂTÚRĂ, făcături, (În superstiții) Fermecătură, vrajă, fapt; mijloc întrebuințat de vrăjitoare. Și-i era necaz, De slăbea... ca de-o făcătură. COȘBUC, P. I 252. Căci din vrăjitură Și din făcătură Ierbile topite Vis îi vor trimite, Visuri dulci și bune. id. ib. II 149. ◊ Parcă-i (sau gîndeai că-i) făcătură = parcă-i lucru vrăjit (se spune cînd ceva nu izbutește cu nici un chip). Și văduva Lenca vedea cum lada i se golește de negoț, dar fără nici un spor, căci, parcă era făcătură, abia tîrguia cît să aibă de cheltuială. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 105. Începu a bate pe la ușile oamenilor să-l lase de mas. Dar gîndeai că-i făcătură; unul nu-i răspundea, altul nu voia să-l lase. RETEGANUL, P. I 11.
• făcătúră s.f. 1 (pop.) Farmec, vrajă (făcută cuiva). 2 (pop.) Mijloc prin care se fac farmece. 3 (pop.) Lucru vrăjit. 4 (pop.) Model al unei cusături. 5 (fam.) Improvizație. 6 (fam.; deprec.) Imitație fără valoare. • pl. -i. / face + -ătură.
• FĂCĂTÚRĂ ~i f. pop. Procedeu magic căruia i se atribuie însușiri supranaturale; vrăjitorie; fermecătorie. /a face + suf. ~ătură
• făcătură f. Tr. fermecătorie. .
• făcătúră f., pl. ĭ (d. fac). Farmece, fărmăcătorie. V. fapt.

Sinonimul cuvântului făcătură

Testează-te!