Dicționar de sinonime
Sinonime făgăduință
Cuvântul „făgăduință” are următoarele sinonime:
făgăduință ( substantiv )
- făgăduială
- promisiune
- angajament
- legământ
Alte sinonime:
- asigurare
- cuvânt
- vorbă
- parolă
- juruită
- făgadă
- făgădaș
- juruință
- promitere
- sfătuit
- bacalâm
Sinonime Apropiate
- făgăduială - promisiune, făgăduință, legământ, angajament, asigurare
- angajament - legământ, făgăduință, promisiune, asigurare
- promisiune - făgăduială, angajament
- legământ - obligație, îndatorire, angajament, parolă, jurământ, juruință, acord, convenție, pact
- convenție - înțelegere, acord, legământ, pact, contract, tratat
- cuvânt - vorbă, termen, vocabulă, zicere, spusă, conferință, discurs, logos, promisiune
- implicație - amestec, angajament, participare, conexare, consecință
- asigurare - garanție, încredințare, garantare, angajament
- înțelegere - pricepere, cunoaștere, percepere, sesizare, gândire, minte, intelect, judecată, bunăvoință
Dex făgăduință
- făgăduință 1 Promisiune. 2 Jurământ. 3 (În Biblie; ) Pământul (sau țara) ~ței Palestina. 4 Ținut bogat, loc al fericirii. 5 A trăi ca în pământul ~ței A trăi bine, în belșug.
- FĂGĂDUÍNȚĂ, făgăduințe, Făgăduială. ◊ Pământul (sau Țara) făgăduinței = nume dat, în Biblie, Palestinei; ținut bogat, mănos, fericit. – Făgădui + -ință.
- FĂGĂDUÍNȚĂ, făgăduințe, Făgăduială. ◊ Pământul (sau țara) făgăduinței = nume dat, în Biblie, Palestinei; ținut bogat, mănos, fericit. – Făgădui + -ință.
- FĂGĂDUÍNȚĂ, făgăduințe, (Învechit și arhaizant) Făgăduială. Slăvite stăpîne, a zis el, plăcută e făgăduința dascălului; ar trebui poate să-i îngăduim vreme mai îndelungată. SADOVEANU, D. P. 18. Pentru ce Smărăndița îmi ceru să-i repet făgăduința ce-i dasem, de a nu face nimic fără să o întreb? BOLINTINEANU, O. 332. Așa! de trii ani de cînd mă porți cu făgăduința. ALECSANDRI, T. I 113. Tîrgul e liniștit, felinarele lipsesc, căci eforia pusese temei pe făgăduințele de calendar al lunii. RUSSO, O. A. 142. ◊ Pămîntul (sau țara) făgăduinței = nume sub care este denumită Palestina în biblie; ținut bogat, mănos, fericit. ◊ A da făgăduință = a făgădui. Dăduserăm făgăduință să rămînem pînă a doua zi. BOLINTINEANU, O. 350.
- FĂGĂDUÍNȚĂ ~e f. înv. Intenție declarată (de a întreprinde ceva); promisiune. ◊ Țara (sau pământul) ~ei a) numele biblic al Palestinei; b) loc unde cineva tinde să ajungă. /a făgădui + suf. ~ință
- făgăduință f. 1. promisiune statornică; 2. juruință.
- făgăduínță f., pl. e. Promisiune.
Sinonimul cuvântului făgăduință