Dicționar de sinonime
Sinonime găunos
Cuvântul „găunos” are următoarele sinonime:
găunos ( adjectiv )
- scorburos, scobit, deșert
- gol, sec, spart
Alte sinonime:
- cariat
- bortos
- boșturos
- budugănios
- buștihos
- buturos
- corobăios
- corobănos
- scorboroșit
- scrobos
- stupos
- găurit
- stricat
- nevaloros
Sinonime Apropiate
- cavitate - adâncitură, gaură, scobitură, spărtură
- răzleți - a împrăștia, a dispersa, a despărți, a separa, a răzni
- schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
- scinda - a separa, a despărți, a fracționa, a împărți, a fisiona
- sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
- scorbură - cavitate, scobitură, adâncitură
- secțiune - tăietură, fracționare, segment, parte, despărțământ, capitol, secție
- steril - sterp, sec, neproductiv, nefertil, deșert, zadarnic, inutil, infructuos, van
- sterilitate - incapacitate, deșert, ariditate
- turna - a vărsa, a deșerta, a realiza, a croi, a compune, a potrivi, a pârî, a denunța, a reclama
- vacuitate - vid, vacuum, deșert
- vacuum - vacuitate, vid, deșert
- văgăună - adâncitură, râpă, scobitură
- zadarnic - inutil, nefolositor, ineficace, inoperant, deșert, superfluu, van, oțios, steril
- zădărnicie - deșertăciune, inutilitate, sterilitate, superfluență
Dex găunos
- găunos, ~oasă 1 ( copaci sau trunchiuri de copaci) Care este gol pe dinăuntru scorburos. 2 ( nuci) Care este fără miez sec. 3 ( dinți, măsele; ) Cariat (într-un stadiu avansat). 4 ( acțiuni ale oamenilor; ) Care este lipsit de conținut. 5 (; oameni) Lipsit de caracter.
- GĂUNÓS, -OÁSĂ, găunoși, -oase, (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Care este găurit, gol, mâncat pe dinăuntru; scorburos. ♦ (Despre nuci) Care este fără miez; sec. ♦ (; despre dinți, măsele) Cariat (într-un stadiu avansat). ♦ (Despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) Care este lipsit de conținut, de temei. – Găună ( „gaură mică” < ) + -os.
- GĂUNÓS, -OÁSĂ, găunoși, -oase, (Despre copaci) Scorburos; (despre nuci) fără miez, sec; (despre măsele) găurit. Un stejar găunos răsună ca un hîrb. GÎRLEANU, L. 14. Un stejeariu foarte înalt și găunos. ȚICHINDEAL, F. 128. ♦ (Substantivat, rar) Dinte sau măsea găurită. Înverzi de minie. – Cum să fac? scrîșni el, arătîndu-și găunoșii. SADOVEANU, M. C. 132. – Pronunțat: gă-u-.
- GĂUNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre arbori) Care are (multe) găuri pe dinăuntru; cu (multe) găuri pe dinăuntru; boșturos; scorburos. 2) (despre dinți) Care este găurit de carie; cariat. 3) (despre nuci) Care este fără miez; sec. 4) (despre manifestări ale oamenilor) Care este lipsit de probe sigure. /reg. găun + suf. ~os
- găunos a. 1. găurit pe dinăuntru; 2. lipsit de miez: arbore, măr găunos. .
Antonime găunos
- Găunos ≠ plin, sănătos