Sinonime găurire

Cuvântul „găurire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• scorbură - cavitate, scobitură, adâncitură
• văgăună - adâncitură, râpă, scobitură
• foraj - sondare, forare, săpare
• gaură - orificiu, bortă, cavitate, cavernă, scobitură
• găvan - scobitură, adâncitură, cavitate, gaură, strachină, blid, borcan, chisea, delușor
• găunos - scorburos, scobit, deșert, gol, sec, spart
• groapă - scobitură, adâncitură, bortă, mormânt, râpă, surpătură, scufundătură
• lacună - lipsă, gol, vid, întrerupere, discontinuitate, lapsus, defect, cusur, neajuns
• nut - uluc, canelură, șanț, scobitură
• adâncitură - groapă, scobitură, găvan, bortă
• cavitate - adâncitură, gaură, scobitură, spărtură
• concav - scobit
• crestătură - tăietură, incizie, scobitură, dinte, zimț
• discontinuitate - intermitență, întrerupere
• erupție - irupere, izbucnire, țâșnire, împroșcare, (med.) exantem, eritem, urticarie

Dex găurire

• găurire 1 Realizare a unei găuri (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte ) găurit1 (1), perforare, perforat1, bortelire, bortelit1, bortire, bortit1. 2 Degradare provocată de găurire (1) sau de utilizare îndelungată ori necorespunzătoare găurit1 (2). 3 Apariție a unei găuri găurit1 (3).
• GĂURÍRE, găuriri, Acțiunea de a (se) găuri și rezultatul ei; găurit1. – găuri.
• GĂURÍRE Acțiunea de a găuri; efectuarea unei găuri într-un material. Strungarul... a construit din rezerve interne o mașină de găurit cu coloană pentru executarea operațiilor de găurire. SCÎNTEIA, 1953, 2830. – Pronunțat: gă-u-.
• găuri 1-2 A (se) face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte ) a perfora, a borteli, a borti a sfredeli. 3 A se degrada apărând găuri. 4 A avea relații sexuale cu o femeie.
• GĂURÍ, găuresc, IV. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora. ♦ A se strica, a se degrada în urma găuririi. – Din gaură.
• GĂURÍ, găuresc, IV. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. ♦ A se strica, a se degrada în urma găuririi. – Din gaură.
• GĂURÍ, găuresc, IV. A face o gaură. perfora. Găurește scîndura cu burghiul. ▭ Numaidecît găuri fundul desagilor. RETEGANUL, P. V. 78. Baba găurise stînca într-un loc și trecea prin ea prefăcută într-o funie de fum. EMINESCU, N. 23. Picătura mică găurește piatra. – Pronunțat: gă-u-.
• A SE GĂURÍ pers. 3 se ~éște intranz. A se deteriora formând găuri. /Din gaură

Sinonimul cuvântului găurire

Testează-te!