Dicționar de sinonime
Sinonime hâtru
Cuvântul „hâtru” are următoarele sinonime:
hâtru ( adjectiv )
- glumeț
- hazos
Alte sinonime:
- ager
- deștept
- dibaci
- hazliu
- inteligent
- iscusit
- isteț
- îndemânatic
- poznaș
- priceput
- șiret
- șmecher
- vesel
- viclean
- mehenghi
- mucalit
Sinonime Apropiate
- glumeț - hazliu, poznaș, spiritual, comic, hâtru, mucalit, șugubăț, ghiduș, mehenghi
- hazliu - vesel, spiritual, glumeț, șugubăț, amuzant, hazos, mucalit, comic
- hazos - hazliu, glumeț
- poznaș - glumeț, hâtru, ștrengar, ghiduș, nebunatic
- spiritual - mental, intelectual, duhovnicesc, deștept, ager, penetrant, isteț, fin, glumeț
- șăgalnic - poznaș, glumeț, șugubăț, hazliu, spiritual
- farsor - păcălici, posnaș, glumeț, mincinos, escroc, coțcar, impostor, șarlatan, șnapan
- ghiduș - mucalit, poznaș, glumeț
- caraghios - comic, hazliu, glumeț, burlesc, buf, ridicol, neserios, de râs, rizibil
Dex hâtru
- hâtru, ~ă 1-2 a (Om) glumeț, pus pe șotii. 3-4 , a (Om) înțelept. 5-6 , a (Om) viclean. 7 Cu viclenie.
- HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, , și 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din chytryj.
- HÂTRU ~ă (~i, ~e) și substantival (mai ales despre persoane) 1) Care se orientează cu pricepere în orice situație (trăgând foloase); șiret; șmecher. 2) Care vădește inteligență; ager la minte; deștept; inteligent. /<ucr. chytryi
- hâtru a. Mold. șiret: un hâtru bun de glume AL. .
- HÎ́TRU, -Ă, hîtri, -e, (, , rar ) 1. Glumeț, mucalit, poznaș. Și-așa de multe judecăți avea popa, încît vrun amărît hîtru îl boteză «popa Bucluc», poreclă rămasă pînă la moarte. CAMILAR, N. I 332. Era bărbat sprîncenat și întunecos; hîtru, fără a zîmbi. SADOVEANU, M. C. 166. ◊ (Substantivat) Ne dase nume de curcani Un hîtru bun de glume. ALECSANDRI, P. III 437. 2. Isteț, deștept. Băietul în ruptul capului nu vrea să învețe carte, nefiind tocmai hîtru. ȘEZ. I 88. 3. Șiret, viclean. O țigancă foarte hîtră și înșălătoare. SBIERA, P. 108. ◊ (Adverbial) Rîde hîtru badea Toader; El știa ce o să iasă. BENIUC, V. 106. ◊ (Substantivat) Și motanul toarce-n sobă... Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? EMINESCU, O. I 48.
- hî́tru, -ă adj. (vsl. hytrŭ, îndemănatic, hitryĭ, șiret, viclean V. împrohitesc). Mold. Fam. Șiret, poznaș: un hîtru bun de glume (Al. Peneș). – La Con. 265 și 281: a hotruluĭ știință, hotra ĭubire de sine.
Antonime hâtru
- Hâtru ≠ prost