Sinonime hăi

Cuvântul „hăi” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• hai! - haide!
• haide! - vino!, hai!, dă-i drumul!, să pornim!
• puhav - buhăit, gras, obez, umflat, afânat, moale, înfoiat
• răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
• sacou - vestă, haină, surtuc
• stârni - a isca, a scorni, a zgândări, a agita, a hăitui, a provoca, a determina, a pricinui, a ațâța
• străvechi - arhaic, milenar, imemorial, secular
• vagabond - hoinar, rătăcitor, nestatornic, derbedeu, haimana
• veșmânt - haină, îmbrăcăminte
• veston - haină, surtuc, sacou
• vetust - vechi, depășit, demodat, arhaic
• vitreg - adoptiv, ostil, potrivnic, hain, dușmănos
• zeghe - ghebă, dimie, haină
• fugări - a goni, a urmări, a alerga, a hăitui
• goană - fugă, alergare, cursă, viteză, hăituială, stârnire, haită, împreunare, montă

Dex hăi

• hăi1 1-2 i (Are) Hai (1-2). 3 i Strigăt cu care se mână vitele. 4 i (După un vocativ) Formulă familiară de adresare. 5 i Strigăt cu care vânătorul asmute câinii după vânat. 6 Hăit1 (4). 7 Urat.
• hăi2 1 A îndemna vitele. 2 A goni fiarele la vânătoare.
• HĂI1 1. Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii și vacile. – Onomatopee.
• HĂÍ2, hăiesc, IV. A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga pentru a stârni vânatul. – Din hăi1.
• HĂÍ2, hăiesc, IV. A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga spre a stârni vânatul. – Din hăi1.
• HĂI1 1. (, ; mai ales după un apelativ feminin sau după un nume propriu de femeie, la vocativ) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. Fată hăi! ia dă tu flăcăului demîncatul ce i-am făcut. EMINESCU, N. 20. Copilă hăi! Florin nu-i de tine! ALECSANDRI, T. 906. Tată hăi, mă duc și eu. ȘEZ. II 154. 2. (Precedînd numele unui animal, la vocativ) Strigăt cu care se îndeamnă sau se mînă boii și vacile. Amîndoi la drum pleca... Și mereu boii-ndemna: «Hăi Plevan, hăi Bourean, Giuncănași de-a lui Stoian!» ALECSANDRI, P. P. 98. ◊ (Repetat, într-un refren popular) Mînați, măi, hăi, hăi! ALECSANDRI, P. P. 387.
• HĂÍ2, hăiesc, IV. A îndemna boii sau vacile la mers (strigîndu-le «hăi!»). Văcarul sta rezemat în bîtă mai la o parte, hăind cînd și cînd la vreo vită ce se prea-ndepărta. SANDU-ALDEA, U. P. 91.

Sinonimul cuvântului hăi

Testează-te!