Sinonime fugări

Cuvântul „fugări” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• goni - a alerga, a fugi, a o lua la picior, a fugări, a hăitui, a mâna, a alunga, a izgoni, a ostraciza
• hăitui - a goni, a fugări, a alunga
• hăituială - fugărire, goană, stârnire, gonire, alungare
• alerga - a fugi, a goni, a o lua la picior, a fugări
• fugi - a alerga, a goni, a galopa, a evada, a dezerta, a se sustrage, a pribegi, a se refugia, a băjenări
• galopa - a fugi, a goni, a alerga, a o lua la picior
• goană - fugă, alergare, cursă, viteză, hăituială, stârnire, haită, împreunare, montă
• alunga - a izgoni, a goni, a fugări, a îndepărta, a înlătura, a elimina, a respinge
• stârni - a isca, a scorni, a zgândări, a agita, a hăitui, a provoca, a determina, a pricinui, a ațâța
• umblet - mers, umblătură, alergătură
• viziona - a vedea, a privi, a urmări
• fila - a răsuci, a toarce, a rări, a urmări, a supraveghea, a observa, a pândi
• galop - fugă, goană, alergătură
• împerechea - a se împreuna, a se goni
• iscodi - a spiona, a urmări, a supraveghea, a descoase, a ispiti, a chestiona, a întreba, a scorni, a imagina

Dex fugări

• fugări 1 A pune pe fugă pe cineva a alerga (3), a alunga (1), a goni. 2 A urmări pe cineva fugind în urma lui. 3 ( două sau mai multe ființe) A fugi unul după altul.
• FUGĂRÍ, fugăresc, IV. A urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă1; a goni, a alerga. ♦ (Despre două sau mai multe ființe) A fugi unul după altul. – Fugă1 + -ări.
• FUGĂRÍ, fugăresc, IV. A urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă. Îl fugărea o ceată de băiețandri zdrențăroși. DUMITRIU, N. 112. Se iau droaie după el și-l fugăresc. SEVASTOS, N. 238. Și de-or afla undeva iapa babei ascunsă... s-o fugărească cătră mal. SBIERA, P. 61. ◊ (Rar) Ni-i rînduit să ne fugărim după... copilă. SADOVEANU, O. VII 31. ◊ reciproc. (Poetic) Fulgii se fugăreau nebunește de-a curmezișul văzduhului. DUMITRIU, V. L. 92.
• A SE FUGĂRÍ mă ~ésc intranz. A se urmări în joacă; a fugi unul după altul. /fugă + suf. ~ări
• A FUGĂRÍ ~ésc tranz. (ființe) 1) A face să fugă, alergând din urmă; a pune pe fugă urmărind; a goni. 2) (ființe) A forța să plece (în altă parte); a da afară; a alunga; a goni; a izgoni. /fugă + suf. ~ări
• fugărì v. a pune pe fugă.
• fugărésc v. tr. (d. fugar. Urmăresc fugind: cavaleria l-a fugărit pe dușman. V. refl. Olt. Mă refugiez: izbește cu bîta într’o căpățînă de cal, unde se fugărise moroĭu (Șez. 1922, 54).

Sinonimul cuvântului fugări

Testează-te!