Dicționar de sinonime
Sinonime hărăți
Cuvântul „hărăți” are următoarele sinonime:
hărăți ( verb )
- asmuți
- ațâța
- hărțui
- întărâta
- provoca
- stârni
- a asmuți
- a ațâța
- a hărțui
- a întărâta
- a provoca
- a stârni
- a zădărî
Sinonime Apropiate
- hărțui - a necăji, a cicăli, a întărâta, a sâcâi, a tachina, a zădărî, a asmuți, a suci, a răsuci
- asmuți - a ațâța, a întărâta, a zădărî, a instiga
- stârni - a isca, a scorni, a zgândări, a agita, a hăitui, a provoca, a determina, a pricinui, a ațâța
- incita - a ațâța, a provoca, a întărâta, a instiga
- instiga - a ațâța, a incita, a întărâta, a provoca, a monta, a răzvrăti
- aprinde - a pune foc, a ațâța, a incendia, a izbucni, a dezlănțui, a provoca, a întărâta, a (se) înflăcăra, a (se) entuziasma
- ațâța - a aprinde, a pune focul, a stârni, a înviora, a incita, a instiga, a asmuți, a monta, a excita
- excita - a provoca, a stimula, a ațâța, a activa, a întărâta
- zădări - a ațâța, a instiga, a incita, a provoca, a tulbura
- sedițios - instigator, provocator, ațâțător
- zgândări - a râcâi, a scociorî, a răscoli, a scormoni, a incita, a întărâta, a ațâța
- hârâi - a mârâi, a întărâta, a asmuți
- isca - a stârni, a provoca, a declanșa, a determina, a produce, a se ivi, a apărea, a naște
- incitant - provocator, senzual, ațâțător, stimulator
- dezlănțui - a (se) declanșa, a isca, a stârni, a porni, a pune în mișcare, a provoca, a determina, a genera
Dex hărăți
- hărăți 1 (; armate dușmane) A se angaja la luptă, hărțuindu-se. 2 A asmuți un câine prin amenințări. 3-4 A (se) ~ pe (cu) cineva A nu(-și) da pace (cuiva sau) unul altuia.
- HĂRĂȚÍ, hărățesc, IV. 1. A ațâța, a întărâta (un câine). 2. (; despre două armate dușmane) A se hărțui. –
- HĂRĂȚÍ, hărățesc, IV. 1. A ațâța, a întărâta, a zădărî (un câine). 2. (; despre două armate dușmane) A se hărțui. –
- HĂRĂȚÍ, hărățesc, IV. 1. A ațîța, a întărîta. Au început a-i zădări, a-i hărăți, a-i smomi să vorbească. SBIERA, P. 149. (Cu pronunțare regională) Pîlcurile noastre i-au tot hărățît, pînă ce i-au apropiat. SADOVEANU, N. P. 193. 2. (Învechit și arhaizant) A se lua la harță; a se încăiera. Toată vremea, steagurile de răzăși se hărățiseră cu năvrapii și cu deliii, pricinuindu-le multă neliniște. SADOVEANU, F. J. 759. Noi în cale ți-am ieșit C -avem dor de hărățit. Și la harță vitejească, Și la gioacă războiască. ALECSANDRI, P. P. 198.
- hărățì v. Mold. 1. a tachina, a hărțui: avem dor de hărățit POP.; 2. a se hărțui: un tânăr se hărățește pe un sirep armăsar sur NEGR. .
- hărățésc și herețésc v. tr. (ung. herécelni, a călca, hergelni, a călca, a zădărî. V. hărțuĭesc). Mold. (Șez. 32, 109). Zădărăsc, hărțuĭesc: nu hărăți cînele, că mușcă. V. refl. Mă hărțuĭesc, mă hîrjonesc: hărățindu-se oare-ce (cît-va), aŭ dat dos (Let. 2, 221).
- HĂRĂȚÍ vb. v. asmuți, ațâța, hărțui, întărâta, provoca, stârni.
- hărăți ASMUȚI. AȚÎȚA. HĂRȚUI. ÎNTĂRÎTA. PROVOCA. STÎRNI.