Dicționar de sinonime
Sinonime hârâi
Cuvântul „hârâi” are următoarele sinonime:
hârâi ( verb )
- a mârâi
- a întărâta, a asmuți
Alte sinonime:
- a hârcâi
- a horcăi
- a mormăi
- a sforăi
- a zădărî
- a stârni
Sinonime Apropiate
- hărțui - a necăji, a cicăli, a întărâta, a sâcâi, a tachina, a zădărî, a asmuți, a suci, a răsuci
- asmuți - a ațâța, a întărâta, a zădărî, a instiga
- sugrumat - sufocat, asfixiat, gâtuit, copleșit, înecat, asmuțit
- zgândări - a râcâi, a scociorî, a răscoli, a scormoni, a incita, a întărâta, a ațâța
- incita - a ațâța, a provoca, a întărâta, a instiga
- instiga - a ațâța, a incita, a întărâta, a provoca, a monta, a răzvrăti
- aprinde - a pune foc, a ațâța, a incendia, a izbucni, a dezlănțui, a provoca, a întărâta, a (se) înflăcăra, a (se) entuziasma
- ațâța - a aprinde, a pune focul, a stârni, a înviora, a incita, a instiga, a asmuți, a monta, a excita
- enerva - a indispune, a agasa, a irita, a înfuria, a supăra, a ațâța, a întărâta, a tracasa, a călca pe nervi
- excita - a provoca, a stimula, a ațâța, a activa, a întărâta
- fum - fumăraie, fumegai, negură, ceață, întunecare
- sfară - fumăraie
Dex hârâi
- hârâi 1 ( mecanisme stricate) A scoate un zgomot specific. 2 ( organe respiratorii bolnave) A scoate sunete răgușite a hârcâi (1). 3 ( oameni) A vorbi neclar. 4 A mormăi. 5 A sforăi. 6 (; oameni) A trăi greu. 7 ( animale) A mârâi. 8 (; oameni) A vorbi cu răutate. 9 A se încăiera. 10-11 A (se) întărâta. 12-13 A (se) târî.
- HÂRÂÍ, hấrâi, IV. 1. (Despre mecanisme stricate; la 3) A scoate un zgomot dogit. 2. (Despre organele respiratorii; despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. (Despre câini; la 3) A mârâi. 4. A se certa, a se ciondăni. ♦ A întărâta, a irita pe cineva. 5. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + -âi.
- A SE HÂRÂÍ mă hârâi intranz. fam. A se certa ușor (unul cu altul) pentru lucruri mărunte; a se ciondăni; a se ciorovăi. /hâr + suf. ~âi
- A HÂRÂÍ pers. 3 hârâie 1. intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete guturale aspre, manifestând iritare; a mârâi. 2) fam. peior. A vorbi răgușit, cu voce dogită. 3) (despre mecanisme defectate) A produce sunete neplăcute. 2. tranz. fam. (persoane) A sâcâi în mod intenționat (pentru a întărâta); a zădărî. /hâr + suf. ~âi