Dicționar de sinonime
Sinonime hat
Cuvântul „hat” are următoarele sinonime:
hat ( substantiv ) 
- răzor
 - hotar
 
Alte sinonime: 
- pârloagă
 - țelină
 - brazdă
 - mejdină
 - hăt
 
hăt ( adverb ) 
- tare
 - foarte
 - mult și bine
 
Alte sinonime: 
- tocmai
 
hăț ( substantiv ) 
- răzor
 - hotar
 
Alte sinonime: 
- laț
 - ștreang
 - frâu
 
haț ( interjecție ) 
- hap
 
Sinonime Apropiate
- răzor - hat, hotar, ogor, pârloagă, brazdă, strat
 - foarte - tare, deosebit, mult, grozav, teribil
 - hotar - graniță, frontieră, hat, răzor, mejdină, margine, limită, capăt, regiune
 - mărgini - a delimita, a demarca, a limita, a țărmui, a se învecina, a se răzori, a se hotărnici, a se reduce, a se rezuma
 - nehotărâre - ezitare, șovăială, indecizie, pregetare, nesiguranță
 - extrem - terminal, final, drastic, sever, dur, foarte, tare
 - fortissimo - foarte tare, intens, energic, cu putere
 - paginație - numerotare, paginare, paginat
 - pericol - primejdie, amenințare, risc, gravitate
 - pietros - tare, dur, vârtos, rezistent
 - povestire - istorisire, narațiune, poveste, expunere, relatare, basm
 - poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
 - presiune - apăsare, condensare, strângere, constrângere, obligare, forțare
 - preț - valoare, cost, contravaloare, plată, tarif, onorariu, importanță, căutare, apreciere
 - prețiozitate - pedanterie, afectare, artificialitate, retorică
 
Dex hat
- hat2 Hatișerif.
 - hat1 1 Fâșie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar și potecă între două terenuri agricole aparținând unor gospodării diferite călușire, dorjică, forgașă, hașpor (2), hotar, mejă, mejdină, mezuină, răzor. 2 Câmp nelucrat pârloagă, țelină. 3 Hotar. 4 A fi într-un ~ cu cineva A fi vecin cu cineva. 5 Din ~ Vecin. 6 ( femei; ) A umbla ~urile A duce o viață desfrânată. 7 A nu ieși la ~ (cu cineva) A nu ajunge la un acord (cu cineva). 8 Albie (minoră) a unei ape curgătoare matcă.
 - HAT, haturi, Fâșie îngustă de pământ nearat care desparte două ogoare sau două terenuri agricole aparținând unor gospodării diferite; răzor1, hotar. ◊ A fi într-un hat (cu cineva) = a fi vecin (cu cineva). ♦ Câmp nelucrat; pârloagă, țelină2. – hat „zăgaz”.
 - HAT, haturi, 1. Fîșie îngustă de pămînt nearat care desparte două ogoare; hotar, răzor. Răsărise pînă la ultimul bob. Numai pe liniile fostelor haturi părea ceva mai firavă, cu verdele mai șters. MIHALE, O. 436. La întîia întorsătură, plugurile mușcară din hat, toate deodată. CAMILAR, TEM. 330. ◊ (Popular) Într-un hat (sau hat în hat) cu cineva = situat alături, mărginaș, vecin cu cineva. 2. Cîmp nelucrat; pîrloagă, țelină. Se tolăniră într-o margine a drumului, într-un hat cu dudău mare. ȘEZ. VII 26. 3. Piedică, obstacol. Oamenii nehotărîți, cari umblă pipăind, se poticnesc de toate haturile vieții. RUSSO, O. 133.
 






