Dicționar de sinonime
Sinonime hăt
Cuvântul „hăt” are următoarele sinonime:
hat ( substantiv )
- răzor
- hotar
Alte sinonime:
- pârloagă
- țelină
- brazdă
- mejdină
- hăt
hăt ( adverb )
- tare
- foarte
- mult și bine
Alte sinonime:
- tocmai
hăț ( substantiv )
- răzor
- hotar
Alte sinonime:
- laț
- ștreang
- frâu
haț ( interjecție )
- hap
Sinonime Apropiate
- răzor - hat, hotar, ogor, pârloagă, brazdă, strat
- hotar - graniță, frontieră, hat, răzor, mejdină, margine, limită, capăt, regiune
- foarte - tare, deosebit, mult, grozav, teribil
- înlesnire - facilitare, ușurare, favorizare, ușurință, avantaj, favoare, privilegiu, hatâr, sprijin
- mărgini - a delimita, a demarca, a limita, a țărmui, a se învecina, a se răzori, a se hotărnici, a se reduce, a se rezuma
- nehotărâre - ezitare, șovăială, indecizie, pregetare, nesiguranță
- extrem - terminal, final, drastic, sever, dur, foarte, tare
- fortissimo - foarte tare, intens, energic, cu putere
- paginație - numerotare, paginare, paginat
- păscut - pășunat, suhat, pășune
- pericol - primejdie, amenințare, risc, gravitate
- pietros - tare, dur, vârtos, rezistent
- povestire - istorisire, narațiune, poveste, expunere, relatare, basm
- poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
- presiune - apăsare, condensare, strângere, constrângere, obligare, forțare
Dex hăt
- hăt 1 Foarte. 2 Mult. 3 Departe. 4 Demult. 5 Extrem de.
- HĂT (; însoțește adjective, adverbe și locuțiuni adverbiale cu sens local sau temporal, dându-le valoare de superlativ) De tot, mult, tare, foarte. Până hăt departe. ◊ Hăt și bine = mult și bine, fără sfârșit. – Din het’.
- HĂT (Mai ales în , de nord; însoțește adjective, adverbe și locuțiuni adverbiale, mai ales cu sens local sau temporal, dîndu-le valoare de superlativ) De tot, mult, tare. Un pîlc de bordeie aici, altul hăt, departe. STANCU, D. 20. Cîntă privighetorile în lunci pînă hăt-departe, la Dunăre. SADOVEANU, P. M. 43. Și mănîncă fata la plăcinte, și mănîncă hăt bine. CREANGĂ, P. 290. ◊ (Uneori se omite adjectivul sau adverbul, cînd sensul acestora reiese din determinarea care urmează) Limba, hăt, cît un cot. ALECSANDRI, T. 58. Am venit să-mi ieu ziua bună de la dînsa, păn-a nu pleca cu regimentu... oi să merg tocmai... hăt... la București... să mi se piardă urma. id. ib. 928. ◊ (După verbe sau adjective, urmat și întărit de «și bine») Acu eram mort hăt și bine. SADOVEANU, O. I 47. Am să te țin la pastramă, hăt și bine. CREANGĂ, P. 318. Împodobiți-vă, mișelelor, cu mătăsuri și scule, împodobiți-vă hăt și bine! CONTEMPORANUL, IV 502. ◊ (Rar, precedînd verbul) Auzind zmeii... s-au cam hăt înspăimîntat de puterea cea mare a Titirezului și începură a se sfii și a se feri de dînsul. SBIERA, P. 181. Acuma îl cam răzbătuse foamea și mînile îi hăt înțepeniseră. id. ib. 285.