Sinonime ian

Cuvântul „ian” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• iată - uite!, privește!, iacă!, deodată, fără veste, pe neașteptate
• uite - iată!, privește!
• sinucide - a se omorî, a-și lua viața, a-și pune capăt
• șopron - remiză, barac, poiată, adăpost
• veac - secol, durată (mare), veșnicie, viață, trai, existență
• vaporos - diafan, străveziu, transparent, eterat, aerian
• bâlci - târg, piață, iarmaroc, zăpăceală, aiureală, încurcătură
• fiere - colecist, vezică biliară, bilă, venin, necaz, amărăciune, amar, supărare, răutate
• fin - delicat, gingaș, diafan, străveziu, vaporaș, subtil, ager, pătrunzător, manierat
• for - piață, agora, autoritate, instanță, conducere, organ
• grajd - staul, poiată, pătul, serai
• naște - a da viață, a da naștere, a face pui, a rodi, a prăsi, a cauza, a declanșa, a dezlănțui, a genera
• natură - realitate, univers, mediu, viață, lume, fire, temperament, caracter, calitate
• bazar - piață
• bufon - măscărici, paiață, cabaz, ghiduș, caraghios

Dex ian

• ian (Pop) Ia2 (1).
• IAN Ia! (1, 2). – Ia + ni (= ne).
• IAN (Popular) 1. (Înaintea unei propoziții imperative) Ia (1). Ian să vă uitați numai la capul lui. SBIERA, P. 147. Cine-a azvîrli buzduganul ista mai tare în sus, ai aceluia să fie banii... – Ian zvîrle-l tu întăi. CREANGĂ, P. 56. Ian vezi, soro, ce minune! ALECSANDRI, P. A. 52. Ian ieși, mîndră, pînă-n drum! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 411. 2. Ia (2). Ian așa te vreu! NEGRUZZI, S. I 222. ◊ (Înaintea unei completive directe, atrage atenția asupra acesteia) Cînd, la urma tuturor, Ian, că venea-ncetișor... Dolca. ALECSANDRI, P. P. 55. Ian, mări, că s-a ivit Un caic lung, poleit. id. ib. 134.
• -IÁN2, -IÁNĂ, „Referitor la...”, „propriu, specific (cuiva)”; „locuitor al, locuitoare a...”. (din fr. -ien, -ienne, lat. -ianus)
• ian! int. formă amplificată din ia! ian ascultă!
• en ian
• iane ian
• iani ian
• 4) ĭa (bg. alb. ĭa), interj. de îndemnat orĭ de poruncit: ĭa să vedem ce e acolo ĭa du-te și vezĭ! Arată une-orĭ disprețu, saŭ ironia saŭ exagerarea: Cine-ĭ el? ĭa un prost! Tocmaĭ tu te-aĭ găsit să protestezi? Ĭa eŭ! Era și el ĭa un bĭet copil! Era ĭa atîtica de mic! Se întrebuințează la impus tăcere: Ĭa! Ce s’aude? Cine vine? – Îm nord ĭan (din ĭa-mĭ, ĭa îmĭ): ĭan dă-mĭ! Vechĭ și ĭanĭ și ĭane (d. ne, dativ). La Al. P. P. ĭan că, ĭacătă că. – Și ĭen (nord): ĭen ci vineŭ Tatariĭ, ĭacătă că veneaŭ Tătariĭ!
• ĭáne interj., V. ĭa 4.

Sinonimul cuvântului ian

Testează-te!