Dicționar de sinonime
Sinonime idilă
Cuvântul „idilă” are următoarele sinonime:
idilă ( substantiv )
- bucolică, poemă pastorală
- dragoste, amor (naiv), afecțiune
Alte sinonime:
- eglogă
- flirt
- intrigă
- romanță
- pastorală
Sinonime Apropiate
- dragoste - iubire, afecțiune, atașament, simpatie, pasiune
- afecțiune - iubire, simpatie, atașament, dragoste, boală, suferință, maladie
- amor - iubire, dragoste, afecțiune, pasiune, liubov
- bucolică - eglogă, idilă
- iubire - dragoste, amor, pasiune, afecțiune, atașament
- frăție - fraternitate, înfrățire, afecțiune, solidaritate
- atașament - alăturare, legătură, simpatie, afecțiune
- boală - suferință, maladie, afecțiune, beteșug, morb, pătimire, pică, ciudă, necaz
- cordialitate - afecțiune, amabilitate, simpatie, căldură
- liubov - dragoste, iubire, amor
- eglodă - bucolică
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- căldură - temperatură, febră, fierbințeală, arșiță, caniculă, zăpușeală, dogoare, năduf, pojar
- curte - ogradă, bătătură, arman, batiște, ocol, conac, palat, rezidență, atenție
- mișcare - deplasare, plecare, mers, umblet, agitație, circulație, animație, forfotă, vânzoleală
Dex idilă
- idilă 1 Specie de poezie lirică și erotică, din sfera bucolică, în care este prezentată, în formă optimistă sau idealizată, viața și dragostea în cadrul campestru și pastoral bucolică. 2 Mică aventură amoroasă, naivă și tandră. 3 Relație amoroasă. 4 Viață rurală idealizată.
- IDÍLĂ, idile, Specie de poezie lirică și erotică din sfera poeziei bucolice, în care este prezentată, în formă optimistă sau idealizată, viața și dragostea în cadrul rustic; bucolică. ♦ Iubire curată, naivă și tinerească între persoane de sex opus. – Din idylle. Idyll.
- IDÍLĂ, idile, 1. Poezie în care se prezintă idealizată, înfrumusețată viața păstorilor, a agricultorilor etc. în mijlocul naturii, în tihnă și seninătate; bucolică. Balade și idile . COȘBUC. Turme de oi sînt mulțime, însă încă n-am găsit Un păstor ca în idile, un cioban de pizmuit. ALEXANDRESCU, M. 261. 2. Iubire curată, tandră între un bărbat și o femeie, mai ales tineri, și privită îndeosebi sub aspectul ei trecător, juvenil. Idile înfloreau și isprăveau prin căsătorii. ANGHEL-IOSIF, C. L. 58. O idilă dulce... se urzea sub ochii lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 49. ◊ Între gîze fără frică se re’ncep idilele. TOPÎRCEANU, B. 49. – Variantă: (învechit) idíl (EMINESCU, N. 103)
- IDÍLĂ 1. Poezie care prezintă în chip idealizat viața oamenilor de la țară; bucolică. 2. Dragoste curată, naivă, tinerească. .