Dicționar de sinonime
Sinonime iniția
Cuvântul „iniția” are următoarele sinonime:
iniția ( verb )
- a începe
- preconiza
- a călăuzi
- a introduce
- a [se] instrui
- a [se] învăța
- a preconiza
- a alfabetiza
- a civiliza
- a da indicații
- a educa
- a fasona
- a ghida
- a inculca
- a instrui
- a îndruma
- a învăța
Sinonime Apropiate
- povățui - a îndruma, a călăuzi, a sfătui, a consilia, a ghida
- ghida - a călăuzi, a conduce, a orienta, a îndruma
- instrui - a învăța, a forma, a educa, a informa, a școli, a prepara, a pregăti, a (se) cultiva
- învăța - a studia, a se institui, a se pregăti, a se pricopsi, a da lecții, a iniția, a medita, a școli, a îndruma
- învățământ - educație, instrucție, cultură, concluzie, învățătură, îndrumare, sfat, lecție
- luminat - strălucitor, luminos, lucios, instruit, cultivat, învățat, educat, erudit, lămurit
- călăuzi - a conduce, a ghida, a îndruma, a orienta, a povățui, a se lua după, a urma, a asculta de
- conduce - a cârmui, a dirija, a domni, a guverna, a acompania, a însoți, a ghida, a călăuzi, a îndruma
- dăscăli - a instrui, a învăța, a îndruma
- dirija - a conduce, a călăuzi, a îndruma, a îndrepta, a orienta, a ghida, a povățui
- instruit - învățat, pregătit, cult, cultivat, citit, educat, erudit, școlit, format
- sfăt - povață, îndrumare, îndemn, călăuzire, consfătuire, consiliu, adunare, taifas, discuție
- sfătui - a îndruma, a povățui, a călăuzi, a se consfătui, a discuta, a conversa, a (se) consulta
- sfătuitor - îndrumător, călăuzitor, povățuitor
- incult - ignorant, neinstruit, necultivat, agramat, prost, neînvățat
Dex iniția
- iniția 1-4 A (se) documenta într-un domeniu de activitate (nou sau) secret. 5 A pune bazele unei acțiuni. 6 A îndruma în practica unei religii. 7 A face cunoscute elementele esențiale ale unei discipline. 8 A primi pe cineva în rândul celor care practică un anumit cult. 9-10 A declanșa (o explozie sau) o reacție.
- INIȚIÁ, inițiez, I. 1. și A (se) introduce într-un domeniu de activitate în care nu a lucrat; a da cuiva sau a căpăta primele cunoștințe. 2. A face începutul, a pune bazele unei acțiuni, a organiza o mișcare, o activitate. – Din initier, initiare.
- INIȚIÁ, inițiez, I. 1. A introduce pe cineva într-un domeniu de activitate în care n-a lucrat încă, a da cuiva primele noțiuni. instrui, învăța. Datoria lui e să mă inițieze în serviciul special al acelui județ dobrogean. SADOVEANU, P. M. 114. ◊ S-a inițiat repede în noua muncă. 2. A face începutul într-o acțiune, a organiza o mișcare, o activitate, o teorie, o doctrină. O muncă este științifică dacă inițiază doctrine, teorii. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, 108, 1/4. – Pronunțat: -ți-a.
- INIȚIÁ I. 1. A primi (pe cineva) în rândul celor care practicau un anumit cult. ♦ A îndruma în practica unei religii. 2. , A da cuiva sau a căpăta cunoștințele necesare într-o știință, într-o artă, într-o meserie etc. 3. A începe, a pune bazele unei activități etc. .