Dicționar de sinonime
Sinonime dăscăli
Cuvântul „dăscăli” are următoarele sinonime:
dăscăli ( verb )
- a instrui
- a învăța
- a îndruma
Alte sinonime:
- îndruma
- învăța
- povățui
- sfătui
- a admonesta
- a certa
- a dojeni
- a moraliza
- a mustra
- a beșteli
- a muștrului
- a ocărî
- a probozi
- a sfădi
- a sudui
- a înfrunta
- a oropsi
- a stropoli
- a toi
- a cârti
- a tolocăni
- a bănui
- a docăni
- a mogorogi
- a moronci
- a puțui
- a șmotri
- a vrevi
- a preobrăzi
- a prihăni
- a probăzui
- a prociti
- a săpuni
- a scutura
- cicăli
- a povățui
- a sfătui
- a bodogăni
- a cicăli
- a plictisi
- a sâcâi
- a boscorodi
- a dondăni
- a sucăli
- a ciocmăni
- a morcoti
- a tocăni
- a cihăi
- a cincăi
- a bârâi
- a bâzâi
- a bombăni
- a socri
- a ciocăni
- a cârâi
- a pisa
- a pisălogi
- a toca
Sinonime Apropiate
- incult - ignorant, neinstruit, necultivat, agramat, prost, neînvățat
- instrui - a învăța, a forma, a educa, a informa, a școli, a prepara, a pregăti, a (se) cultiva
- învăța - a studia, a se institui, a se pregăti, a se pricopsi, a da lecții, a iniția, a medita, a școli, a îndruma
- învățământ - educație, instrucție, cultură, concluzie, învățătură, îndrumare, sfat, lecție
- învățător - dascăl, maestru, perceptor, îndrumător, povățuitor
- luminat - strălucitor, luminos, lucios, instruit, cultivat, învățat, educat, erudit, lămurit
- cult - instruit, citi, cultivat, învățat, școlii, livresc, cărtucăresc, savant
- dascăl - învățător, institutor, belfer, profesor, om învățat, savant, îndrumător, diac, psalt
- dăscăliță - învățătoare
- instruit - învățat, pregătit, cult, cultivat, citit, educat, erudit, școlit, format
- păstori - a ciobăni, a păcurări, a paște, a pășuna, a îndruma, a conduce, a cârmui
- povață - sfat, îndrumare, recomandare, îndemn
- povățui - a îndruma, a călăuzi, a sfătui, a consilia, a ghida
- savant - erudit, învățat, maestru, creator
- școlar - elev, ucenic, discipol, învățăcel
Dex dăscăli
- dăscălí 1 A exercita profesiunea de dascăl (4). 2 ( oameni) A sfătui. 3 A dojeni. 4 A insista în mod supărător cu reproșuri, sfaturi a cicăli.
- DĂSCĂLÍ, dăscălesc, IV. 1. A învăța, a povățui, a sfătui; a mustra, a dojeni. 2. A bate capul (cuiva); a cicăli. 3. (Rar) A exercita profesia de dascăl, a funcționa ca dascăl. – Din dascăl.
- DĂSCĂLÍ, dăscălesc, IV. 1. A învăța, a povățui, a sfătui; a mustra, a dojeni, 2. A bate capul (cuiva); a cicăli. 3. (Rar) A exercita profesiunea de dascăl, a funcționa ca dascăl. – Din dascăl.
- DĂSCĂLÍ, dăscălesc, IV. 1. A învăța, a povățui, a sfătui; a mustra, a dojeni. Mătușă-sa... după ce a lăsat-o să plîngă să se răcorească, a povățuit-o, a dăscălit-o. GALACTION, O. I 125. Moartea, avînd bunătate a dăscăli pe Ivan, se pune în raclă. CREANGĂ, P. 322. Mintea... Este un înțelept sfetnic tocmit să ne dăscălească. CONACHI, P. 281. 2. A bate capul (cuiva); a cicăli. Cum prindea pe unul la strîmtoare, cum îl lua la dăscălit: că el așa, că el pe dincolo. GALAN, Z. R. 11. 3. (Rar) A exercita profesiunea de dascăl (1). Tata dăscălește aci de cincisprezece ani. C. PETRESCU, Î. II 169.
- A DĂSCĂLÍ ~ésc 1. tranz. 1) înv. (persoane) A face să capete anumite cunoștințe și deprinderi; a învăța; a instrui. 2) (persoane) A trata cu dojeni; a mustra; a probozi. 3) fam. A trata cu povețe; a sfătui; a îndruma; a povățui; a învăța. 2. intranz. A practica ocupația de dascăl; a fi dascăl. /Din dascăl