Dicționar de sinonime
Sinonime ipotecă
Cuvântul „ipotecă” are următoarele sinonime:
ipoteca ( verb )
- a supune
ipotecă ( substantiv )
- zălog
- asigurare
- cauțiune
- gaj
- garanție
Sinonime Apropiate
- garanție - gaj, gir, amanet, zălog, cauțiune, chezășie, asigurare, garantare
- cauțiune - garanție, chezășie, asigurare, gaj
- chezășie - garanție, gaj, asigurare, cauțiune, amanet
- gir - garanție, cauțiune, asigurare
- amanet - gaj, garanție, chezășie, zălog
- asigurare - garanție, încredințare, garantare, angajament
- smerenie - umilință, supunere, modestie
- subjuga - a înrobi, a aservi, a supune, a înfeuda, a îngenunchea, a domina, a stăpâni, a captiva, a înlănțui
- umili - a se smeri, a se supune, a se pleca, a înjosi, a jigni, a rușina, a desconsidera
- umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
- umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
- făgăduială - promisiune, făgăduință, legământ, angajament, asigurare
- genuflexiune - îngenunchere, ploconeală, obediență, supunere
- îngenunchea - a supune, a aservi, a domina, a umili, a subjuga
- indisciplină - nesupunere, insubordonare, dezordine, anarhie
Dex ipotecă
- ipotecă Drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție de la un debitor, în cazul când acesta nu își plătește datoria la termen.
- IPOTÉCĂ, ipoteci, Drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție de la debitor, în cazul când acesta nu își plătește în termen datoria. – Din hypothèque.
- IPOTÉCĂ, ipoteci, (În economia capitalistă) Drept real care grevează un imobil pentru a se garanta plata unei creanțe; faptul de a ipoteca. Moșia mare și bogată... lăsată pe mîna vechililor și încărcată de ipoteci. C. PETRESCU, Î. I 11.
- IPOTÉCĂ Drept real care grevează un imobil, un teren etc. al cărui proprietar l-a dat ca garanție creditorului său; faptul de a ipoteca. .
- IPOTÉCĂ mod de garantare cu bunuri imobiliare (clădiri, terenuri etc.) a unui credit. (< fr. hypothèque, lat. hypotheca, gr. hypotheke)
- IPOTÉCĂ ~ci f. Garanție acordată unui creditor, prin care acesta are dreptul real asupra unui bun imobiliar (egal în valoare cu un împrumut) care aparține debitorului. /<fr. hypothéque, lat. hypoteca
- ipotecă f. drept dat creditorului pe un imobil al debitorului său.
- *ipotécă f., pl. ĭ (vgr. ῾ypothéke, depozit, amanet, d. ῾ypotithemi, pun dedesupt; lat. hypothéca. V. teacă). Jur. Amanetarea unuĭ imobil, drept dat creditoruluĭ asupra unuĭ imobil al debitoruluĭ luĭ și care nu se perde dacă debitoru vinde orĭ lasă altuĭa acest imobil.
- ipoteca A supune un bun imobil unei ipoteci.
- ipotichi ipotecă