Dicționar de sinonime
Sinonime izgonire
Cuvântul „izgonire” are următoarele sinonime:
izgonire ( substantiv )
- alungare
- gonire
- surghiunire
- exilare
- ostracizare
- proscriere
- relegare
- relegație
Sinonime Apropiate
- hăituială - fugărire, goană, stârnire, gonire, alungare
- exil - surghiun, exilare, expatriere, emigrare
Dex izgonire
- izgonire 1 Obligare a cuiva să plece izgonit1 (1). 2 Fugărire. 3 Determinare a dispariției unui fenomen izgonit1 (3). 4 Demitere a unei persoane izgonit1 (4). 5 Exilare. 6 Persecuție.
- IZGONÍRE Acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare. – izgoni.
- IZGONÍRE, izgoniri, Acțiunea de a izgoni; alungare, îndepărtare.
- izgoni 1 A obliga pe cineva să plece. 2 A fugări. 3 A determina dispariția unui fenomen a alunga. 4 A demite pe cineva. 5 A exila. 6 A persecuta. 7 A se grăbi.
- IZGONÍ, izgonesc, IV. A sili pe cineva să plece; a da afară; a alunga, a goni. – Din izgoniti.
- IZGONÍ, izgonesc, IV. A sili (pe cineva) să plece; a alunga, a goni, a îndepărta. Au izgonit pe toți boierii și au ajuns ei stăpîni pe toate. REBREANU, R. II 81. Și de m-ar fi izgonit de la casă, ca pe un străin, tot n-aș fi rămas așa de umilit. CREANGĂ, A. 70. Se înturna acum să izgonească pre răpitorul Tomșa. NEGRUZZI, S. I 137.
- A IZGONÍ ~ésc tranz. (ființe) A forța să plece (în altă parte); a da afară; a alunga; a goni; a fugări. /<sl. izgoniti
- izgonì v. a alunga dintr’un loc, dintr’o țară. .
- izgonésc v. tr. (vsl. iz-goniti. V. gonesc). Alung, gonesc, expulsez, eliminez: a izgoni dușmaniĭ.
- izgoni