Dicționar de sinonime

Sinonime izgonire

Cuvântul „izgonire” are următoarele sinonime:

izgonire ( substantiv )
  • alungare
  • gonire
  • surghiunire
  • exilare
  • ostracizare
  • proscriere
  • relegare
  • relegație


Sinonime Apropiate

  • hăituială - fugărire, goană, stârnire, gonire, alungare
  • exil - surghiun, exilare, expatriere, emigrare

Dex izgonire

  • izgonire 1 Obligare a cuiva să plece izgonit1 (1). 2 Fugărire. 3 Determinare a dispariției unui fenomen izgonit1 (3). 4 Demitere a unei persoane izgonit1 (4). 5 Exilare. 6 Persecuție.
  • IZGONÍRE Acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare. – izgoni.
  • IZGONÍRE, izgoniri, Acțiunea de a izgoni; alungare, îndepărtare.
  • izgoni 1 A obliga pe cineva să plece. 2 A fugări. 3 A determina dispariția unui fenomen a alunga. 4 A demite pe cineva. 5 A exila. 6 A persecuta. 7 A se grăbi.
  • IZGONÍ, izgonesc, IV. A sili pe cineva să plece; a da afară; a alunga, a goni. – Din izgoniti.
  • IZGONÍ, izgonesc, IV. A sili (pe cineva) să plece; a alunga, a goni, a îndepărta. Au izgonit pe toți boierii și au ajuns ei stăpîni pe toate. REBREANU, R. II 81. Și de m-ar fi izgonit de la casă, ca pe un străin, tot n-aș fi rămas așa de umilit. CREANGĂ, A. 70. Se înturna acum să izgonească pre răpitorul Tomșa. NEGRUZZI, S. I 137.
  • A IZGONÍ ~ésc tranz. (ființe) A forța să plece (în altă parte); a da afară; a alunga; a goni; a fugări. /<sl. izgoniti
  • izgonì v. a alunga dintr’un loc, dintr’o țară. .
  • izgonésc v. tr. (vsl. iz-goniti. V. gonesc). Alung, gonesc, expulsez, eliminez: a izgoni dușmaniĭ.
  • izgoni


Sinonimul cuvântului izgonire

Sinonimul cuvântului izgonire


Testează-te!