Dicționar de sinonime
Sinonime lătrător
Cuvântul „lătrător” are următoarele sinonime:
lătrător ( substantiv )
- câine
Sinonime Apropiate
- haită - (deprec.) grup, ceată, turmă, gloată, câine, potaie, cățea
- dulău - câine
- greu - masiv, mare, voluminos, dens, încărcat, apăsător, copleșitor, înăbușitor, dificil
Dex lătrător
- lătrător, ~oare 1-2 ( câini) Care latră (1-2). 3 Tun. 4 (; oameni) Persoană care vorbește mult și fără rost cicălitor, plictisitor. 5 ( felul de a vorbi al oamenilor) Asemănător cu un lătrat sacadat, strident. 6 Câine. 7 Persoană care strigă darurile la nuntă. 8 Gură.
- LĂTRĂTÓR, -OÁRE, lătrători, -oare, (Rar; despre câini) Care latră. ♦ (Despre felul de a vorbi al cuiva) Asemănător cu un lătrat. ♦ (Substantivat, ) Câine. – Lătra + -ător.
- LĂTRĂTÓR, -OÁRE, lătrători, -oare, (Rar, despre cîini) Care latră. Am o cățea lătrătoare. HODOȘ, P. P. 164. ♦ (Despre felul de a vorbi al oamenilor) Asemănător cu un lătrat. Cațavencu (... cu tonul brusc, vioi și lătrător): Fraților, mi s-a făcut o imputare. CARAGIALE, O. I 155. ♦ (Substantivat, rar) Cîine. Dar era noapte în toată puterea cînd începură să ne salute lătrătorii din satul Bisoca. ODOBESCU, S. III 211.
- LĂTRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre câini) Care latră mult. 2) fig. (despre voce) Care este asemănător cu lătratul unui câine. /a lătra + suf. ~ător
- lătrător a. care latră: câine lătrător. ║ m. câine: lătrătorii din sat OD.
- lătrătór, -oáre adj. Care latră. Subst. Poet. Cîne: se auteaŭ lătrătoriĭ.
- lătrătoriu, ~oare , lătrător
- LĂTRĂTÓR s. v. câine.
- lătrător CÎINE.
- lătrător, lătrători informator, denunțator.