Sinonime locțiitor

Cuvântul „locțiitor” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• înlocuitor - substitut, suplinitor, supleant, locțiitor
• interimar - provizoriu, locțiitor, temporar

Dex locțiitor

• locțiitor, ~oare Persoană care ține locul alteia într-o funcție și care îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia suplinitor, substitut, locținer, locuținent.
• LOCȚIITÓR, -OÁRE, locțiitori, -oare, și Persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia. – Loc + țiitor (după lieutenant).
• LOCȚIITÓR, -OÁRE, locțiitori, -oare, și Persoană care ține locul titularului unui post de conducere și îndeplinește o parte din sarcinile acestuia. locotenent (2). La deschiderea expoziției a asistat și locțiitorul ministrului culturii. ▭ Fusese chemat în cortul lui Fuad-pașa pentru a i se citi firmanul prin care era numit locțiitor domnesc al țării. BOLINTINEANU, O. 252. V-am poftit... ca să v-adunați aici, dumneta ca marele postelnic, dumneta ca locțiitor de ghenerar miliției. ALECSANDRI, T. 1387. ◊ Locțiitor politic = ofițer care ține locul comandantului și are în sarcină munca de educație politică în unitatea respectivă.
• LOCȚIITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care deține provizoriu un post de titular; înlocuitor. 2) Persoană care ocupă al doilea loc într-o ierarhie administrativă. ~orul directorului. ~orul președintelui. /loc + suf. ~țiitor
• locțiitor m. cel ce ține locul altuia.
• *locțiitór m. (loc și țiitor, care ține). Formă falsă îld. locotenent saŭ țiitor de loc, înlocuitor saŭ suplinitor.
• locoțiitor, ~oare locțiitor
• locoținător, ~oare locțiitor
• locuițiitor, ~oare locțiitor
• locuiținător, ~oare locțiitor

Sinonimul cuvântului locțiitor

Testează-te!