Dicționar de sinonime
Sinonime luminiță
Cuvântul „luminiță” are următoarele sinonime:
luminiță ( substantiv )
- iarba-asinului
- lumină
- lumânare mică
Sinonime Apropiate
- progresist - înaintat, modern, avansat, luminat
- răzbuna - a se lumina, a se însenina, a se limpezi, a se răfui, a se revanșa, a plăti, a pedepsi
- sprânceană - fâșie, creastă, muchie (de deal, pădure, lumină)
- străluci - a luci, a scânteia, a lumina, a sclipi, a se distinge, a se impune, a excela
- strălucire - scânteiere, sclipire, luminăție, fast, splendoare, glorie
- fereastră - geam, vitraliu, luminător, oră liberă, fantă
- iluminație - luminăție, lumină mare, strălucire
- irizare - lucire, scânteiere, iluminare
- însenina - a se lumina, a se deschide, a se limpezi, a se împăca, a se înveseli, a se liniști
- însorit - senin, limpede, frumos, luminat
- lămuri - a explica, a clarifica, a limpezi, a lumina, a preciza, a elucida, a edifica, a desluși, a rezolva
- oberliht - supra-lumină, geam, fereastră (de sus)
- arăta - a indica, a preciza, a semnala, a dezvălui, a sesiza, a da la lumină, a exprima, a zice, a spune
- aureola - a nimba, a lumina, a strălumina, a înnobila
- descoperi - a dezvălui, a dezveli, a arăta, a revela, a scoate la lumină, a găsi, a afla, a detecta, a depista
Dex luminiță
- luminiță 1-6 Luminea (1-6). 7 Pupilă. 8 ( ~ța-nopții) Plantă meliferă, cu tulpina dreaptă, înaltă, cu frunze alterne și cu flori mari, mirositoare, de culoare galbenă iarba-asinului (Oenothera biennis). 9 ~-de-munte Planta Melandryum rubrum.
- LUMINÍȚĂ, luminițe, 1. Diminutiv al lui lumină. 2. Lumânare mică. 3. Plantă meliferă, cu tulpina dreaptă, înaltă, cu frunze alterne și cu flori mari, mirositoare, de culoare galbenă (Oenothera biennis). – Lumină + -iță.
- LUMINÍȚĂ, luminițe, Diminutiv al lui lumină. 1. lumină (I 1). Nici un amînar n-avea... Ca să-și facă luminiță. PĂSCULESCU, L. P. 171. 2. lumină (I 2). În sat clipeau cele dintîi luminițe. CAMILAR, TEM. 43. Arde luminița-ncet, Am un bade și-l aștept; Arde luminița bine, Cine mi-i drag nu mai vine. ANT. LIT. POP. I 115. ♦ (Popular) Lumînare mică, lumînărică. Încep toți să se caute prin buzunare și ies la iveală o mulțime de luminițe de ceară, uitate. SP. POPESCU, M. G. 31. 3. (Poetic) Scînteiere, sclipire a ochilor. Zîmbi rece, cu o luminiță în ochii ei frumoși, verzi. DUMITRIU, B. F. 144. În ochii ei frumoși albaștri scînteia o luminiță, care părea că tremură în umbra genelor mari. SADOVEANU, O. IV 203. – și: luminiți (SADOVEANU, B. 288).
- luminiță f. 1. lumină mică; 2. luminița nopții, plantă cu flori mari galbene, crește prin locuri nisipoase și umede (Oenothera biennis).