Dicționar de sinonime

Sinonime mâniere

Cuvântul „mâniere” are următoarele sinonime:

mâniere ( substantiv )

Sinonime Apropiate

penitență - pocăință, ispășire, căință, pedeapsă, canon, osândă
ispăși - a-și lua pedeapsa, a răscumpăra, a plăti, a suferi, a expia
bună-cuviință - politețe, decență, maniere
corecție - pedeapsă, bătaie, chelfăneală
amnistie - iertare, scutire, ștergere, anulare (de pedeapsă)
deprindere - adaptare, acomodare, aclimatizare, însușire, obișnuință, învăț, apucătură, comportare, conduită

mâniere 1 Înfuriere. 2 Supărare. 3 (; mâniare) Pedeapsă.
mănia mânia
mânia 1 A se lăsa cuprins de mânie1 (1). 2 A se supăra. 3 (; cuvintele) A nesocoti.
mâniare mâniere
MÂNIÁ, mấnii, I. A se lăsa ori a fi cuprins de mânie (1), a se supăra foarte tare, a-și ieși din fire, a se înfuria. ◊ Cele auzite l-au mâniat. – Din mânie.
MÎNIÁ, mînii, I. A se lăsa cuprins de mînie, a-și ieși din fire, a se înfuria, a se supăra. Se mînia foc cînd scripcarul Dadaci... îi aducea sara cîte doi-trei puișori. CAMILAR, N. I 31. De mă mai necăjești așa, bădie, să știi că mă mînii foc. HOGAȘ, M. N. 24. Ci numai nu te mînia, Ci stai cu binișorul. EMINESCU, O. I 174. ◊ (Urmat de determinări introduse prin «pe») Boierul se mînie pe soția sa. ISPIRESCU, L. 69. Se mînie văcarul pre sat; satul nu știe nimic. NEGRUZZI, S. I 250. ◊ (Învechit, urmat de determinări introduse prin «de») Se mînie foarte de înșelăciunea... împărătească. BĂLCESCU, O. II 270. – și: mîniu (ALECSANDRI, T. I 205).
A MÂNIÁ mânii tranz. A face să se mânie. /Din mânie
A SE MÂNIÁ mă mânii intranz. 1) A fi cuprins de mânie. 2) A-și manifesta nemulțumirea (față de cineva sau de ceva) printr-o atitudine ostilă; a se supăra. /Din mânie
mâniá v. a (se) supăra foarte.
mânie f. iritațiune violentă asupra cuiva, furie subită și trecătoare. .

Sinonimul cuvântului mâniere