Dicționar de sinonime
Sinonime mergător
Cuvântul „mergător” are următoarele sinonime:
mergător ( substantiv )
- excursionist
- pieton
- trecător
- plimbător
mergător ( adjectiv )
- curgător
- mobil
- umblător
Sinonime Apropiate
- pieton - trecător, pasager
- pironi - a fixa, a înțepeni, a țintui, a prinde, a imobiliza, a încremeni, a aținti, a concentra (atenția)
- preparator - pregătitor, prealabil, premergător, meditator, profesor, educator
- stătător - imobil, stabil, invariabil, constant, stagnant
- sticlos - lucios, vitros, sclipitor, încremenit, fix, imobil
- temporar - vremelnic, provizoriu, tranzitoriu, trecător, momentan
- zăcea - a boli, a fi imobilizat, a fi închis, a fi ascuns, izolat
- factor - cauză, mobil, condiție, determinant, poștaș
- fix - nemișcat, neclintit, stabil, înțepenit, imobil, precis, exact
- fixa - a stabili, a prinde, a pironi, a imobiliza, a împietri, a înțepeni, a ținti, a țintui, a agăța
- fixitate - imobilitate, neclintire
- flotant - plutitor, nestabil, trecător, pasager
- fluctua - a oscila, a varia, a se schimba, a fi instabil, a fi mobil
- fluctuație - oscilație, instabilitate, variație, nestatornicie, mobilitate, inconsecvență
- fluent - curgător, cursiv
Dex mergător
- mergător, ~oare 1-2 a (Persoană) care se deplasează dintr-un loc în altul. 3 ~ul-înainte Sfântul loan Botezătorul. 4-5 , a înainte-~ (Persoană) care merge înaintea alteia, mai ales înaintea unei armate avangardă. 6-7 , a Fondator al unei învățături, teorii, al unui domeniu. 8-9 , a (Om) care a plecat spre... 10-11 a (Persoană) care urmează sfaturile sau preceptele cuiva. 12 a (Pop; ape; stătător) Care curge curgător. 13 Unealtă de țesut nedefinită mai îndeaproape, probabil suveică umblătoare.
- MERGĂTÓR, -OÁRE, mergători, -oare, (Și substantivat; rar) Care se deplasează dintr-un loc în altul, care umblă. ◊ Compus: Mergător-Înainte = epitet dat Sfântului Ioan Botezătorul. – Merge + -ător.
- MERGĂTÓR, -OÁRE, mergători, -oare, (Și substantivat; astăzi rar) Care se deplasează dintr-un loc în altul, care umblă. ◊ Compus: mergător-înainte = epitet dat sfântului Ioan Botezătorul. – Merge + -ător.
- MERGĂTÓR, -OÁRE, mergători, -oare, (Rar; despre o apă, un rîu; în opoziție cu stătător) Curgător. Murăș, Murăș, apă lină, De mi-ai fi tu vorbitoare, Precum ești de mergătoare! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 136. ◊ (Substantivat, învechit) Înainte-mergător = înaintaș, precursor; persoană de frunte, cu concepții progresiste, om înaintat. Oamenii pe cari instituțiunile, împrejurările sau educațiunea i-a pus în fruntea unei națiuni sînt datori să fie înainte-mergătorii ei, să nu caute niciodată să împiedice mersul progresului. GHICA, S. XXII.
- mergătoriu mergător