Dicționar de sinonime

Sinonime mergător

Cuvântul „mergător” are următoarele sinonime:

mergător ( substantiv )
  • excursionist
  • pieton
  • trecător
  • plimbător
mergător ( adjectiv )
  • curgător
  • mobil
  • umblător


Sinonime Apropiate

  • pieton - trecător, pasager
  • pironi - a fixa, a înțepeni, a țintui, a prinde, a imobiliza, a încremeni, a aținti, a concentra (atenția)
  • preparator - pregătitor, prealabil, premergător, meditator, profesor, educator
  • stătător - imobil, stabil, invariabil, constant, stagnant
  • sticlos - lucios, vitros, sclipitor, încremenit, fix, imobil
  • temporar - vremelnic, provizoriu, tranzitoriu, trecător, momentan
  • zăcea - a boli, a fi imobilizat, a fi închis, a fi ascuns, izolat
  • factor - cauză, mobil, condiție, determinant, poștaș
  • fix - nemișcat, neclintit, stabil, înțepenit, imobil, precis, exact
  • fixa - a stabili, a prinde, a pironi, a imobiliza, a împietri, a înțepeni, a ținti, a țintui, a agăța
  • fixitate - imobilitate, neclintire
  • flotant - plutitor, nestabil, trecător, pasager
  • fluctua - a oscila, a varia, a se schimba, a fi instabil, a fi mobil
  • fluctuație - oscilație, instabilitate, variație, nestatornicie, mobilitate, inconsecvență
  • fluent - curgător, cursiv

Dex mergător

  • mergător, ~oare 1-2 a (Persoană) care se deplasează dintr-un loc în altul. 3 ~ul-înainte Sfântul loan Botezătorul. 4-5 , a înainte-~ (Persoană) care merge înaintea alteia, mai ales înaintea unei armate avangardă. 6-7 , a Fondator al unei învățături, teorii, al unui domeniu. 8-9 , a (Om) care a plecat spre... 10-11 a (Persoană) care urmează sfaturile sau preceptele cuiva. 12 a (Pop; ape; stătător) Care curge curgător. 13 Unealtă de țesut nedefinită mai îndeaproape, probabil suveică umblătoare.
  • MERGĂTÓR, -OÁRE, mergători, -oare, (Și substantivat; rar) Care se deplasează dintr-un loc în altul, care umblă. ◊ Compus: Mergător-Înainte = epitet dat Sfântului Ioan Botezătorul. – Merge + -ător.
  • MERGĂTÓR, -OÁRE, mergători, -oare, (Și substantivat; astăzi rar) Care se deplasează dintr-un loc în altul, care umblă. ◊ Compus: mergător-înainte = epitet dat sfântului Ioan Botezătorul. – Merge + -ător.
  • MERGĂTÓR, -OÁRE, mergători, -oare, (Rar; despre o apă, un rîu; în opoziție cu stătător) Curgător. Murăș, Murăș, apă lină, De mi-ai fi tu vorbitoare, Precum ești de mergătoare! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 136. ◊ (Substantivat, învechit) Înainte-mergător = înaintaș, precursor; persoană de frunte, cu concepții progresiste, om înaintat. Oamenii pe cari instituțiunile, împrejurările sau educațiunea i-a pus în fruntea unei națiuni sînt datori să fie înainte-mergătorii ei, să nu caute niciodată să împiedice mersul progresului. GHICA, S. XXII.
  • mergătoriu mergător


Sinonimul cuvântului mergător

Sinonimul cuvântului mergător


Testează-te!