Dicționar de sinonime

Sinonime stătător

Cuvântul „stătător” are următoarele sinonime:

stătător ( adjectiv )
  • imobil
  • stabil
  • invariabil
  • constant
  • stagnant
Alte sinonime:
  • durabil
  • fixat
  • sedentar
  • statornic
  • trainic
  • nemișcat
  • neschimbat


Sinonime Apropiate

  • neclintit - nemișcat, imobil, rigid, stabil, încremenit, neschimbat, statornic, ferm, constant
  • variabilitate - instabilitate, schimbare, inconstanță, labilitate
  • fix - nemișcat, neclintit, stabil, înțepenit, imobil, precis, exact
  • fixa - a stabili, a prinde, a pironi, a imobiliza, a împietri, a înțepeni, a ținti, a țintui, a agăța
  • inconsecvent - nestatornic, schimbător, capricios, inconstant, oscilant, instabil, nehotărât, neserios, labil
  • inconstanță - instabilitate, inconsecvență
  • labil - nestatornic, schimbător, instabil, inconstant, mobil, inconsecvent, lunecos, nehotărât, schimbăcios
  • labilitate - nestatornicie, inconstanță, mobilitate, schimbare, instabilitate
  • nestatornic - mișcător, instabil, schimbător, variabil, capricios, inconstant, inconsecvent, inegal, neserios
  • consecvență - constantă, stabilitate, statornicie
  • consecvent - constant, statornic, neschimbător, stabil
  • constanță - statornicie, invariabilitate
  • pironi - a fixa, a înțepeni, a țintui, a prinde, a imobiliza, a încremeni, a aținti, a concentra (atenția)
  • reconstitui - a restabili, a reface, a recompune, a întregi
  • sălășlui - a se adăposti, a locui, a trăi, a se stabili

Dex stătător

  • STĂTĂTÓR, -OÁRE, stătători, -oare, 1. Care stă pe loc, care nu se mișcă, imobil, fix; (în special despre ape) care nu curge. ◊ Piatră stătătoare (și substantivat, ) = piatra fixă din sistemul celor două pietre ale morii. 2. (; despre oameni) Cu locuința statornică; stabil. 3. (În ) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent. – Sta + -ător.
  • STĂTĂTÓR, -OÁRE, stătători, -oare, 1. Care stă pe loc, care nu se mișcă; nemișcat, fix. Cîte stele sînt pe cer Pînă-n ziuă toate pier, Numai două-s stătătoare Pîn’la răsărit de soare. ALECSANDRI, P. II 190. Am trecut prin Kemene, unde să trece gîrla Zam pe pod stătător, frumos și temeinic. GOLESCU, Î. 173. ◊ Apă stătătoare apă (I 2). Piatră stătătoare (și substantivat, ) = piatra de dedesubt, fixă, din sistemul celor două pietre ale morii. 2. (Învechit, despre oameni, în opoziție cu nomad) Cu locuință statornică într-un loc; stabil. Mulți au murit de inimă rea, văzîndu-se deveniți stătători, dar cei cari au rămas muncesc pămînt. GHICA, S. XIII. 3. (În ) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni; independent. Scenele și actele rămase vor fi de sine stătătoare. CARAGIALE, O. III 220.


Antonime stătător

  • Stătător ≠ curgător


Sinonimul cuvântului stătător

Sinonimul cuvântului stătător


Testează-te!