Sinonime merinde

Cuvântul „merinde” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• hrană - aliment, mâncare, bucate, merinde, nutriție, de-ale gurii
• bucate - hrană, alimente, mâncare, cereale, grâne
• masă - mâncare, hrană, alimente, bucate, banchet, praznic, festin, dejun, ospăț
• vipt - pensiune, întreținere, masă, alimente, rod, bucate
• nutriment - aliment, furaj, hrană, mâncare, nutreț
• alimentație - mâncare, hrană, nutriment, alimentare, consum, nutriție
• demâncare - mâncare, hrană
• fierbe - a clocoti, a spumega, a se înfierbânta, a găti, a prepara, a face mâncare, a necăji, a frământa, a chinui
• fiertură - mâncare
• foame - nemâncare, înfometare, inaniție, dorință, poftă, aspirație
• foamete - flămânzire, înfometare, nemâncare
• furaj - nutreț, hrană (animale)
• gastronomie - bucătărie, arta bucatelor
• grâne - holde, lanuri, cereale, bucate, pâine
• haleală - mâncare

Dex merinde

• merinde 1 (Pop) Hrană rece pe care o ia cineva cu sine când pleacă la drum sau la lucru. 2 Hrană. 3 Nume generic dat alimentelor și ustensilelor care servesc la prepararea mâncării sau la mâncat, pe care mireasa le aduce drept zestre în casa soțului. 4-5 (Rar) Masă1 (32-33).
• MERÍNDE, merinde, Hrană (rece) pe care o ia cineva când pleacă la drum sau la lucru; alimente, hrană, mâncare. – merenda.
• MERÍNDE, merinde, (Mai ales la ) Hrană rece pe care o ia cineva cînd pleacă la drum sau la lucru; provizii de alimente; mîncare. Șeile cu poclăzile, pentru căluții cei pagi, erau gata, cu trăistile cu merinde aninate de boturi. SADOVEANU, B. 105. A fost nevoit să-și ieie tălpășița spre Humulești lăsind toate merindele sale în stăpînirea noastră. CREANGĂ, A. 102. Cîrd de fete și neveste de la sat aduc merinde. ALECSANDRI, P. A. 121.
• MERÍNDE ~ f. pl. Hrană rece luată la lucru sau la drum. /<lat. merenda
• merinde f. pl proviziuni de drum. .
• merínde f. pl. (lat. merénda, prînz, d. merére, a merita, a cîștiga; it. merenda, ojină, prînz intermediar între amează și seară; pv. merendo, vfr. marende, sp. merienda. D. rom. vine ung. meringya, rut. merinde, slovac merenda). Proviziunĭ, mîncare luată pe drum. – În Trans. și Mold. nord e fem. sing. (ca încălțăminte): purtînd merindea luĭ săracă (VR. 1911, 8, 222). – P. pl., cp cu colindă.
• merindă merinde
• MERÍNDE s. pl. v. aliment, hrană, mâncare.
• merinde ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE.

Sinonimul cuvântului merinde

Testează-te!