Sinonime mișelesc

Cuvântul „mișelesc” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• josnic - netrebnic, mișel, abject, infam, nedemn, mizerabil, mârșav, ticălos, detestabil
• mizerabil - ticălos, nemernic, abject, josnic, mârșav, nedemn, netrebnic, infam, păcătos
• mișel - ticălos, netrebnic, mizerabil, păcătos, mârșav, infam, josnic, sărman, nevoiaș
• infamie - ticăloșie, mârșăvie, nemernicie, mișelie, abjecție, josnicie
• spurcat - murdar, scârbos, respingător, scârnav, trivial, vulgar, josnic, infam, odios
• infam - ticălos, josnic, nedemn, mârșav, perfid, javră
• ignobil - ticălos, mizerabil, javră, josnic
• infect - oribil, rău, mizerabil, viciat, stricat, alterat, murdar, josnic, ticălos
• josnicie - ticăloșie, mișelie, infamie
• mișelie - ticăloșie, mârșăvie, infamie, nelegiuire, sărăcie, mizerie
• murdărie - jeg, mizerie, bălăcărie, impuritate, josnicie, abjecție, degradare, mișelie, infamie
• becisnic - slab, debil, pirpiriu, ticălos, infam, josnic, mizerabil
• blestemat - afurisit, anatemizat, excomunicat, urgisit, rău, mizerabil, ticălos, mișel, infam
• scârnav - ticălos, mizerabil, obscen, oribil
• turpitudine - ticăloșie, infamie, nelegiuire, mârșăvie

Dex mișelesc

• mișelesc, ~ească 1 Sărac. 2 ( faptele, manifestările oamenilor) De mișel (22) mârșav (5), (rar) mișelnic (3) nemernic, netrebnic, ticălos.
• MIȘELÉSC, -EÁSCĂ, mișelești, De mișel (1); ticălos, netrebnic, nemernic. – Mișel + -esc.
• MIȘELÉSC, -EÁSCĂ, mișelești, (Despre acțiuni ale omului) De mișel; nemernic, ticălos, laș. Îl înfruntă pentru fapta cea mișelească. ISPIRESCU, L. 77. Pricep de unde vine această mișelească faptă. NEGRUZZI, S. III 140. ◊ F i g. A pierit ucis de un buzdugan mișelesc. SADOVEANU, O. VII 62. Lupta e voinicească, Iar spata E mișelească! TEODORESCU, P. P. 628.
• MIȘELÉSC ~eáscă (~éști) (despre fapte) Care este comis de un mișel; săvârșit de un mișel. /mișel + suf. ~esc
• mișelesc a. de mișel: fapte mișelești. ║ mișelește adv. într’un chip mișelesc, prin trădare: fu omorît mișelește.
• 2) mișelésc v. tr. Rar. Zic cuĭva „mișel”. V. refl. Îmĭ zic „mișel, vaĭ de capu meŭ”, mă vait.
• 1) mișelésc, -eáscă adj. (d. mișel). De mișel: fapte mișeleștĭ.
• mișeli 1 A sărăci mișel (1). 2 (Pop; a se văicări, a se târgui) A se plânge. 3 (Rar) A deveni mișel (22) a se ticăloși. 4 A deveni laș, fricos. 5 A trăi ca un mișel (24).
• MIȘELÍ, mișelesc, IV. (Învechit și arhaizant) A aduce (pe cineva) într-o stare nenorocită, mizeră; a chinui. S-a mai uitat o clipă... la trupul acela adus de spate și mișelit în trudă și în bătăi. POPA, V. 306.
• MIȘELÍ, mișelesc, IV. ( și ) A aduce pe cineva într-o stare nenorocită; a chinui. – Din mișel.

Sinonimul cuvântului mișelesc

Testează-te!