Dicționar de sinonime
Sinonime micșor
Cuvântul „micșor” are următoarele sinonime:
micșor ( adjectiv )
- micuț
- mititel
- scurticel
- mic
- micușor
Sinonime Apropiate
- mititel - micuț, micșor, mărunt, drăguț, gingaș, mic
- prescurta - a scurta, a abrevia, a reduce, a condensa, a concentra, a restrânge, a micșora
- slăbi - a se sfriji, a se slei, a se vlăgui, a scădea, a diminua, a se micșora, a se domoli, a încetini, a se atenua
- voalat - estompat, mascat, micșorat
- ieftini - a reduce, a micșora, a scădea (prețul)
- împuțina - a descrește, a se micșora, a se reduce, a diminua, a scădea
- îngusta - a se strâmta, a se micșora, a se gâtui, a se reduce
- mici - a micșora, a reduce, a scurta, a diminua, a scădea
- modera - a micșora, a reduce, a împuțina, a atenua, a diminua, a slăbi, a potoli, a înfrâna, a tempera
- atenua - a micșora, a reduce, a slăbi, a estompa, a diminua, a calma
- descrește - a scădea, a se micșora, a se reduce
- diminua - a micșora, a reduce, a împuțina, a slăbi
- atrofia - a degenera, a se degrada, a se reduce, a se micșora
- degreva - a reduce, a scuti, a scădea, a micșora
- diluat - subțiat, lungit, micșorat, slăbit, dezlânat, prolix, confuz, încurcat
Dex micșor
- micșor, ~oară 1-36 (Cam) mic (1, 15-18, 21-24, 27, 29, 30-31, 37-39, 41-42) micuț (1-36), (pop) micșorel (1-36), micșorică (1-36), micuțel (1-36), micutică (1-36), micuțel (1-36), micuțică (1-36), mititel (1-36), mititeluș (1-36), mititeluț (1-36), mititică (1-25), mititicuță (1-36), micuruț (1-36), mititioc (1-36), mititiocuț (1-36). 37 Lăcustă micușoară Cosaș (Tettigonia viridissima).
- MICȘÓR, -OÁRĂ, micșori, -oare, (Rar) Micuț. – Mic + -ușor.
- MICȘÓR, -OÁRĂ, micșori, -oare, Micuț. – Mic + -ușor.
- MICȘÓR, -OÁRĂ, micșori, -oare, Diminutiv al lui mic2. 1. (În opoziție cu mare) mic2 (1). Frumos și încruntat; micșor, și părea ca un munte. DELAVRANCEA, O. II 173. Buruiana e micșoară, Ca rubinu roșioară. VĂCĂRESCU, P. 338. Am patru surioare. Două mari, două micșoare; una pe alta se alungă Și nu pot să se ajungă (Roatele). GOROVEI, C. 321. 2. (În opoziție cu lat) mic 2 (1). Sînt doi munți prin care curge un riu micșor. GOLESCU, Î. 82. 3. (În opoziție cu vîrstnic) mic 2 (5). Numai fetele erau mai mari; băieții erau micșori. GALACTION, O. I 292. Eu micșor mi-am fost, minte n-am avut. PĂSCULESCU, L. P. 9. – Variantă: micușór, -oáră (MIRONESCU, S. A. 33, NEGRUZZI, S. III 87)
- micșór, -oáră adj. V. micușor.
- micușor, ~oară micșor
- MICUȘÓR, -OÁRĂ micșor.
- micușór (est) și micșór (vest), -oáră adj. (dim. d. mic). Cam mic, micuț, mititel.
- MICȘÓR adj. v. micuț, mititel, scurticel.
- micșor MICUȚ. MITITEL. SCURTICEL.