Sinonime micuț

Cuvântul „micuț” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• mititel - micuț, micșor, mărunt, drăguț, gingaș, mic
• prescurta - a scurta, a abrevia, a reduce, a condensa, a concentra, a restrânge, a micșora
• slăbi - a se sfriji, a se slei, a se vlăgui, a scădea, a diminua, a se micșora, a se domoli, a încetini, a se atenua
• voalat - estompat, mascat, micșorat
• ieftini - a reduce, a micșora, a scădea (prețul)
• împuțina - a descrește, a se micșora, a se reduce, a diminua, a scădea
• îngusta - a se strâmta, a se micșora, a se gâtui, a se reduce
• mici - a micșora, a reduce, a scurta, a diminua, a scădea
• modera - a micșora, a reduce, a împuțina, a atenua, a diminua, a slăbi, a potoli, a înfrâna, a tempera
• atenua - a micșora, a reduce, a slăbi, a estompa, a diminua, a calma
• descrește - a scădea, a se micșora, a se reduce
• diminua - a micșora, a reduce, a împuțina, a slăbi
• atrofia - a degenera, a se degrada, a se reduce, a se micșora
• degreva - a reduce, a scuti, a scădea, a micșora
• diluat - subțiat, lungit, micșorat, slăbit, dezlânat, prolix, confuz, încurcat

Dex micuț

• micuț, ~ă 1-36 a Micșor (1-36). 37 De ~(ă) De copil(ă) de mic, de micșor, (pop) de micuțel. 38 (, ) Drac.
• MICÚȚ, -Ă, micuți, -e, , 1. Diminutiv al lui mic; mititel, micșor. 2. Vagonet în formă de căldare, în care se descarcă și se transportă zgura de la furnal. – Mic + -uț.
• MICÚȚ, -Ă, micuți, -e, Diminutiv al lui mic2. 1. (În opoziție cu mare) mic^(1). Trandafirii erau singuri, nici purtați de mîini micuțe, nici înfipți la cingătoare. GALACTION, O. I 58. Părul ei cel blond și împletit în cozi cădea pe spate... gura micuță ca o vișină coaptă. EMINESCU, N. 71. 2. (Despre ființe, în opoziție cu înalt) mic1. Nici micuță, nici năltuță, Numai bună de drăguță. ALECSANDRI, P. I 91. Dragă mi-i mîndra micuță Că la cîmp e hărnicuță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 431. 3. (În opoziție cu vîrstnic) mic2 (5). Drăguțul nu-i nici drăguț, Ci-i un copilaș micuț. HODOȘ, P. P. 181. Cînd creșteam ca ș-un brăduț, M-ai lăsat, maică, micuț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 210. ◊ (Substantivat, în ) De micuț = din cea mai fragedă vîrstă. 4. (Despre zi, noapte, în opoziție cu lung) mic2 (4). Pîn-aveam și eu drăguță, îmi părea noaptea micuță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163.
• micúț, -ă adj. (dim. d. mic). Fam. Cam mic (maĭ ales vorbind de copiĭ).
• MICÚȚ adj. 1. mititel, (pop.) micșor, micșorel, micutel, micuțel, (reg.) michiț, mititioc. (Un obiect ~.) 2. scurticel, (pop.) micșor, (înv. și reg.) scurtișor, (reg.) scurtuț. (O haină cam ~.)

Sinonimul cuvântului micuț

Testează-te!