Dicționar de sinonime
Sinonime mirui
Cuvântul „mirui” are următoarele sinonime:
mirui ( verb )
- acumula
- aduna
- agonisi
- câștiga
- cuceri
- dobândi
- economisi
- face
- obține
- realiza
- repurta
- strânge
- a unge
- a pomăzui
Sinonime Apropiate
- câștiga - a profita, a dobândi, a beneficia, a obține, a cuceri, a repurta, a învinge, a birui, a bate
- aduna - a strânge, a acumula, a colecta, a agonisi, a îngrămădi, a însuma, a adiționa, a reuni
- dobândi - a primi, a câștiga, a obține, a procura, a găsi, a face rost
- recâștiga - a recăpăta, a reprimi, a recuceri, a redobândi
- înmagazina - a depozita, a stoca, a strânge, a acumula, a aduna
- acapara - a strânge, a aduna, a monopoliza, a acumula
- achiziționa - a procura, a face rost, a cumpăra, a dobândi, a strânge
- acumula - a aduna, a strânge, a înmagazina, a îngrămădi, a colecta
- agonisi - a aduna, a economisi
- căpăta - a primi, a obține, a dobândi, a câștiga, a încasa, a lua, a contracta
- colecta - a aduna, a strânge, a capta, a coace, a face puroi
- concentra - a strânge, a aduna, a acumula, a masa, a polariza, a rezuma, a scurta, a comprima, a gândi (intens)
- capitaliza - a strânge, a aduna, a concentra, a acumula
- adunare - acumulare, însumare, îngrămădire, strângere, întrunire, reunire, întâlnire, consfătuire, consultare
- percepe - a simți, a sesiza, a înțelege, a observa, a distinge, a remarca, a încasa, a strânge, a aduna (impozite)
Dex mirui
- mirui1 1 A unge cu mir1 (1). 2 A unge pe frunte cu mir1 (2). 3 ( domnitori, clerici ) A consfinți în funcție, ungând fruntea cu mir1 (2). 4-5 A împuternici pe cineva. 6 (, ) A lovi pe cineva în frunte sau la cap, pentru a-l ucide. 7 (, ) A omorî.
- mirui2 1 A obține. 2 A ieși învingător într-o măsurare de forțe a întrece. 3 A cuceri. 4-5 , A merita să...
- MIRUÍ1, miruiesc, IV. 1. A unge pe credincioșii creștini cu mir2 (pe frunte). 2. A consfinți în funcție un domnitor, un cleric etc. prin ungerea cu mir2. ♦ A numi într-o funcție (importantă). 3. A lovi pe cineva la cap; a omorî. – Din mirovati.
- MIRUÍ2, miruiesc, IV. ( și ) A câștiga; a strânge, a agonisi. – Din nyerni.
- MIRUÍ1, miruiesc, IV. 1. A unge pe credincioși cu mir2 (pe frunte). 2. A consfinți în funcție un domnitor, un cleric etc., ungându-i fruntea cu mir2. ♦ A numi într-o funcție (importantă). 3. A lovi pe cineva la cap; a omorî. – Din mirovati.