Dicționar de sinonime
Sinonime mărginaș
Cuvântul „mărginaș” are următoarele sinonime:
mărginaș ( adjectiv )
- vecin, învecinat, limitrof, megieș
- periferic, lăturalnic
Alte sinonime:
- mărginos
- lateral
- marginal
- mărginean
- mejdaș
- megieșesc
- megieșit
- de margine
- aproape
Sinonime Apropiate
- vecin - învecinat, mărginaș, apropiat, alăturat, limitrof, iobag
- lateral - marginal, lăturalnic, periferic, secundar, minor, neimportant
- lăturalnic - marginal, mărginaș, lăturaș, izolat, ferit, retras, dosnic lături, zoi, spălaturi
- marginal - lateral, periferic, lăturalnic, minor, secundar, neînsemnat, neglijabil
- megieș - vecin
- adiacent - alăturat, anexat, contiguu, înrudit, învecinat
- împrejur - primprejur, aici, apropiere, jur, preajmă, vecinătate
- proximitate - vecinătate, apropiere
- împrejurime - apropiere, jur, vecinătate, proximitate, preajmă
- alături - colea, acolea, vecin cu, de aici, laolaltă, împreună
- mărgini - a delimita, a demarca, a limita, a țărmui, a se învecina, a se răzori, a se hotărnici, a se reduce, a se rezuma
- colateral - lăturalnic, marginal, secundar, adițional
- dosnic - retras, dosit, lăturalnic, ferit, izolat
Dex mărginaș
- mărginaș, ~ă 1 a Care se găsește la margine, la extremitate, la periferie lăturalnic, limitrof, mărginean (3), mărginos. 2-3 , a (Persoană) care locuiește, care își are sediul la marginea unui sat, a unui oraș, a unui ținut sau la granița unei țări mărginean (1-2), (rar) mărginar (1). 4 a ( oi) Care se află la marginea turmei. 5 a (; oi) Care are obiceiul de a umbla la marginea turmei. 6-7 , a (; dinte ~) Fiecare dintre cei patru colți ai calului. 8 Mărginar (10). 9 Chibiț la jocul de cărți.
- MĂRGINÁȘ, -Ă, mărginași, -e, , și 1. Care se află la margine, la hotar, la extremitate; periferic, lăturalnic, limitrof. 2. , și (Persoană) care locuiește, care se află la marginea unei așezări omenești, a unui teritoriu etc.; mărginean. – Margine + -aș.
- MĂRGINÁȘ, -Ă, mărginași, -e, Care se află la margine, la hotar; periferic, limitrof. Cotind pe uliți mărginașe... ajunseră în cartiend gării, VORNIC, P. 200. Locuia acum într-o casă mărginașă, C. PETRESCU, Î. II 127. ♦ (Substantivat) Persoană care locuiește la marginea unei așezări omenești (sat, oraș etc.). Dogarul era încă țăran, așa cum era o mare parte dintre mărginașii Bucureștilor. CAMIL PETRESCU, O. II 42. S-a oprit în fața viișoarei unui mărginaș bondoc și-ndesat. CARAGIALE, P. 87. De la marginea unui grup. O oaie mărginașă se opri și o luă la goană spre cîrdul străin. PREDA, Î. 143.